Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
I. Arheologie
5 HIDRONIMUL MARIS == HIDRONIMUL MURES? 37 pinä acum nebägat de seamä — cä inainte de regularizare, (inceputä abia in secahü al XVIII-lea), „navigafia“ pe acest riu era foarte nesigurä dacä nu chiar imposibilä §i, pe deasupra, mla$tinile imense ale Tisei se uneau cu cele ale Begäi ?i TimhjuTjii (färä busolä fäciod imposibilä orice orientare), о zonä imensä, in mod practic fund aproape complet nelocuitä. Presupusa „parte inferioarä“ a Máris-vlm, adicä por(iunea riului Tliisa dintre Szeged ?i locaiitatea Titel (R.F.S. Iugoslavia) face parte dintr-un fost fund de lac, ale cárul ape nu s-au scurs decit dupá ce s-au deschis Portile de Fier. Fundul a rátoas báltos §i toate riurile care coborau din rnuntii ínconjuratori s-au adunat in zóna cea mai adincá, dind na? tere unui curs de apa mai maré: Tisa ( ГМЗюоо? in antichitate), socotitá de majoritatea istoricilor moderni drept ca $i curn ar fi sectoral inferior al riului Máris), dar ou tótul „nehotärit“ ín curgerea sa; intr-unele zone se oprea ín mla^tini íntinse, pe alte locuri со tea ín incovoieri nesfir?ite sau se desfácea in multe brate саге se schimbau in fiecare an. Aceasta a fost Tisa inaóntea inceperii lucrärilor de regularizare. Primävara, cind cre?teau apeie Dunärii, Dravei ?i Savéi, in fata actualului ora? Beograd se intindea о adeväratä mare de a,pä dulce impinzitä cu päduri dese de mla?tinä ?i cu о vegetatie acvaticä deasä — romanii ii ziceau mare album — care nu se putea streoura decit cu ín cetül prin ingustimea portilor de Fier cu cataractele iQr. Acest noian de apa stávi! ea cu tot cursui lene? si afluentii mal de seamä ai Tisei, care venea ?i ea in e areat ä de toate apeie mundior ce iinprejmuiesc bazinul hidrografic al marelui riu. Timp de lund intregi de la actualul oras Mukacevo (din Ucraina subcarpaticä) $i pina la actuala capitalá a R.F.S. Iugoslavia, se intindea о „balta“, nu nu mai in lungul Tisei, ci si in cursui inferior al tuturor afluentilor carpatici. Numai pe la jumätatea verii, apeie intrau in matcä, läsind in urmä tot anui mla?tini intinse. Doar pe ni$te „platformé“ pufin mai indicate ?i la mari depärtäri, se asezau in ultimele veacuri sate ?i orase. Nu existä riu mare in intreaga Europa care sä fi avut chiar pina la ultimede decenii atit de putine ош?е pe malurile lui oum este Tisa'°. Se infelege cä о fi?ie a§a de largä de mla?tini era ou totul neprielnicä pentru inaintarea fie pe uscat, fie pe apä sau chiar combinat a unui corp expedifionar roman. Deloc nu ni se pare intlmpiätor cä un veac mai tirziu nici ímpáratul Traian nu a incercat sä foloseascä aceastä „posibilitate“ anevoioasä, de?i conducea ni?te operatiuni militare de múlt mai mare anvergurä. Dintr-un mic fragment ai Comentari-ilor de bello dacico pästrat la gramatioul Priscianus (inde Berzobim, deinde Aizi procesimus) ?tim foarte precis cä drumul de inaintare al grosului armatei romane in anii 101—102, 105—106 ducea in zona piemontanä* situatä la vest de Muntii Banatului spre Depresiunea Hategului, respectiv spre valea Mure?uliui. Este de retinut deci cä numai in urma lucrärilor de indiguire, Tisa a cäpätat un curs mai rapid, nu s-а mai revärsat a$a de des $i päminturi intinse au fost usoate §i date agriculturii. 10 10 S. Mehedin{i $i G. Válsan, Románia, Bucure$ti, 1935, p. 17, 143, 149.
