Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
III. Etnografie
396 TR AI AN BOSOANCA 2 t-iyat de popularia maghiarä. Pentru religia ortodoxä, era ingräditä, impiedicatä sau mai bine spus opritä sä-si ridice läca?uri de cult din zid, in scopul qpresiunii reldgioase ?i nationale3. Ca si in eelelalte zone ale Transilvaniei, romänii din judejul Mure? nu vor ezita sä-?i exprime credinja in legea ortodoxä, in limba romänä scrisä cu litere chirilice. Pinä la finele secolului al XVII-lea omogenitatea oultului ortodox va rämine neytirbitä. Prin unirea religioasä din 1698 in viata religioasä a romänilor se va produce о divizare, provocata de aparitia cultului greco-catolic. Prin prornisiuni $i persuasiune Viena a izbutit sä impartä biserica romänilor in douä, facilitind deschis ramura greco-catolicä care acceptase doar de forrná tiara papalä4 5. , In aceastä vreme ortodoc?ii indurau persecuti3, iar biserica lor ce „reprezenta cea mai mare fórja organizatoricä a poporului romänesc, elementul de cäpetenie de trezire nu numai a viejii culturale energice, dar ?i a unei manifestari politice in sensui pur national“6, nu-?i putea exercita atribujiile in truci t nu numai cä fusese deposedatä de läca?uri ce apoi erau trecute abuziv in folosmta unijilor, dar i s-au inchis cäiie de organizare7. Situajia nou creatä n-a fost inspirata de necesitäjile poporului roman, ea i?i are obir?ia in manevrele social-poldtice ale curtii de la Viena, doritoare sä-?i omogenizeze imperiul mozaicat ?i pe aceastä cale. AJtemind amestecul fäji? cu persuasiunea ?i pe ambele cu fägädumja aträgätore autoritäjile dobindesc anumite succese, insä nici pe departe n-au reu?it sä nimiceascä valorile nationale ale popoiului román. Oficial cultul ortodox nu mai exista, in realitate documentele releveazä prezenja acestuia ?i puterea lui de influenjare exprimatä prin nenumärate cazuri de rupere de uniajie, proces intensificat dupä eludarea asigurärilor date anterior unitilor ?i indeosebi dupä imixtiunea iezuijilor in treburile greco-catolicilor8. „Tinuturile de sud vecine cu Muntenia le-au inundat cälugärii (ortodoc?i nn.), la indemnul cärora poporul care-?i temea legea (ortodoxä n.n.) s-a intors contra preojilor noii oonfesiuni“9. In felul acesta, seoolul al XVIII-lea ?i sub acest aspect prezintä о imagine in perpetuä schimbare. Mobilitatea era atit de accentuatä cu treceri ?i reveniri dese, ínéit pinä la urmä autoritäjile ?i-au dat seama cä mäsura unirii religioase ?i-a pierdut caracterul dórit, omogenizator, a devenit doar un paleativ in viaja politicä a Transilvaniei ?i pinä la urmä a e?uat. Pe acest fundal de nelini?te ostilitatea fajä de religia ortodoxä, 3 loan Godea, Monumente de arhitecturä populari din nord.vestul Romániei. Biserici de lemn din zóna Barcäu-Crasna, Oradea, 1972, p. 5—6. 4 Gagyi Eugen, Regulatio Diocesis Transilvaniae Disunitae anno 1805, in Transilvania, XLII, nr. 1, 1911, p. 39. 5 Istoria Romániei, Vol. III, Ed. Academiei, R.P.R., Bucure$ti, 1964, p. 423. 6 Nicolae Iorga, Istoria romänilor din Ardeal fi Ungarin, Vol. II, Ed. Cfasei $coalelor, Bucure?ti, 1915, p. 124—125. 7 Gagyi Eugen, Op. cit., p. 36. 8 Ibidem 9 Ibidem
