Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
III. Etnografie
5 1ACOV DIN RÄSINARI 391 crea^iei sale, respecti v anii 1743—1745, nu cunoa?tem lucräri pietate de el. In. 1746 pictorul rä?inärean semneazä citeva ieoane la Pata, jud. Cluj, lucräri ce s-au pierdut, semnalate de ßtefan Mete?19. Nu eredem sä fie doar о simplä coincidentä faptul cä in aceastä localitate din apropierea Clujulud, in anul in care Iacov infäptuia pictura icoanelor, biserica de lemn era decoratä de Logofätul Matei Voileanu, eunoscutul cärturar ?i caligraf de la mänästirea Drägu? din Tara Fägära?ului, format in centrul monahal de la Bistrija olteanä20, au tor de ansambiuri murale a unor monumente din Cimpia Transilvaniei21. Activitatea piotorului rä?inärean in anul 1746 a fost destul de bogatä, aläturi de pictunile de la Pata, mai pot fi amintite un numär de ?ase icoane, pástrate in colectiile Muzeului ora?ului Blaj aduse aici ín 1932 de la fosta mänästire Ciunga22, de pe valea Mure?ului. Trei dintre aceste icoane (Deisis, Maica Domtiului cu pruncul, $i Sfintul Nicolae), prin compozitiile ?i desenui migálos al detaliilor, ne evoeä mai vechile picturi din 1740 de la Iemut. Conform insemnärilor sale autografe, fäcute pe cär^ile tatälui säu in 1748, Iacov se afla la Rä?inari, iar dupä aceastä datä pleacä la Rimnic, unde i?i va desävir$i instructiunea, sub proteguirea episcopului Grigorie Socoteanu. Este activ din nou in Transilvania, pictind in anii 1753—1754 la biserica de lemn din Cuci23, jud. Mure?, icoane infä^i?ind pe Maica Domnului cu pruncul, Isus Pantocirator, Ajrhanghelul Mihail ?i Sfintul Nicolae24. Dintre acestea, imaginea infäti?ind Pantooratorul este aproape identicä cu cea din Deisis-ul din 1755 de la Tiocu de Jos, jud. Cluj, о figura! се iconografic se inscrie pe linia tradii^iei brincovene?ti25. Picteazä in anii urmätori, de asemenea icoane la Sinbenedic, jud. Alba, in 1757, ?i Färäu, in 175826 27. Dupä 1761, cind a fost hirotonisit preot la Rimnic, este numit proba- , bil de noul episcop ortodox al Transilvaniei, Dionisae Novacovici, la Feisa pe valea Tirnavei Mici, unde este stabilit in 1764, dupä cum rezultá din 19 $t. Mete?, Note despre zugravii bisericilor románé, Sibiu, 1932, p. 11. 25 Ibidem. 21 Sematism, Blaj, 1900, p. 472, 476; M. Porumb, N. Sabáu, Vechi inscriptii románesti din judepul Mure?, in Marisia, VIII, 1978 p. 116. 22 Ieoanele au fost aduse la Blaj in 1932, cf. insemnärilor scrise pe spate. In legäturä cu Mänästirea Ciunga vezi $t. Mete?, Münästirile románe?ti din Transilvania ?i Ungaria, Sibiu, 1936, p. 50. 23 Eugenia Greceanu, Tipológia bisericilor de lemn din zona centrali a Transilvaniei, in Monumente istorice. Studii si lucräri de restaurare, 1969, p. 65. 24 Pe spatele icoanei Sf. Nicolae este urmätoarea inscripjie: „Hs. ?i Precesta ?i cruci sänt date de Julä Dumitru din Petrilaca la Cuciu. 1754“. 25 Marius Porumb, Contribupii la cunoapterea unor zugravi din veacul al XVlII-lea din Transilvania, in Acta MN, VIII, 1971, p. 608. 26 Gelu Härdäläu, op. cit., p. 398. 27 In 1761 Feisa era un sat de märime mijlocie, avea bisericä ortodoxä, iar populatia era neunitä. Cf. Virgil Ciobanu, Statistica románilor ardeleni din anii 1760—1762, in AHN, III, Cluj, 1924—1925, p. 636.
