Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
II. Istorie
300 VASILE DOBRESCU 14' mice, ín regie proprie, dhiar daca о strictä §i exactä limitare a lor nu poete fi efectuatä cu precizie. Preocupate de fenomenul rumärii mo?ierimii, cercurile politice oficiale conservatoare $i national iste au investigat $i apreciat, in alara exagerärilor de limbaj $i a motivatiilor subiective, in proportii statistice, apropiate de realitate, implicatiile institutiilor de credit romane^ti in fenomenul transient riior marilor proprietati agrare prin sprijinirea cu credite a proprietarilor interesati sä cumpere terenuri agricole, färä a se reu§i sä se precizeze exact numärul §i mai ales valoarea imprumuturilor. Premeditat §i exagerat orientate, numai spre evaluarea roluiui bäncilor romäne$ti in mediul rural §i tangential doar a celorlalte linstitutii financiare ale burgheziilor nationale din Transilvania, lucrärile oficiale au insä mentül de a oferi citeva repere de sprijin, in lipsa altor date statistice cumulative asupra modulul de activitate a institutiilor de credit románévá. Astfel, a fost efectuat, pentru zona Transilvaniei istorice, in perioada anilor 1903—1912 un sondaj privind natura imprumuturilor destinate cumpärärii suprafetelor de térén mai mari de peste 50 de jugäre atit de cätre bänci cit V prin lintermediari59. La loc de frunte figura ,,Albina“ cu circa 40 de imprumuturi, färä a lua in considerare creditele acesteia diri zona Sibiului V Bra$ovului60, (unde s-au efectuat cumpäräri de proprietati ale moijierilor maghiari) urmatä fiúid, de banca „Silvania“ cu 11 imprumuturi, „Vatra“ cu 8 imprumuturi61 etc., socotite direct responsabile pentru procesul ruinärii mo^ierimii $i al subminärii intereselor statului maghiar. Desigur bäneile románe^ti au investit, in perioada de pina la 1918 sume mari in cucmpärarea de proprietäti arabile (folosind in acest scop nu numai imprumuturile ipotecare sau cambiale cu acoperire ipotecarä ci uneori V pe cele cambiale cu valori mari) de la mo^ierii minati economic sau in stningentä nevoie de capital pentru alte investitii, de$i aceste afaceri economice au fost, in epocä, pe cit posibil pästrate in anonimat, partial tägäduite de conducätorii bäncilor fatä de atacurile presei si cercurilor oficiale, mai tirziu, dupä 1918, exagerate pe bazä de informatii verbale ce astäzi nu mai pot fi controlate sau nu sint credibile. ín tot cazul, transferurile de proprietate in folosul burgheziei $i a unei párti din täränimea instäritä romäneascä de la marii proprietari de nationalitate maghiarä, uneori säseascä, direct sau indirect prin intermediul bäncilor romäne?ti este о realitate unanim acceptata atit de apoiogetii cit ?i de detractorii care au analizat acest fenomen. Ceea ce rämine insä in cumpänä este aprecierea volumului acestor transferuri, intrucit, nid oficialitatea ?i nici conducätorii bäncilor n-au reu$it, din motive total divergente, sä stabileascä о cifrä apropiatä de realitate pe intreg teritoriul Transilvaniei ?i mai ales pentru mtreaga epocä dualistä. Tokaji László aprecia, pentru un deceniu (1903—1912) transferurile de proprietäti de peste 50 59 Tokaji László, op. cit., p. II — CXLIII. 60 Sabin Cioranu, op. cit., p. 33—34. 61 Ibidem, p. 33—34.
