Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
II. Istorie
290 VASILE DOBRESCU 4 prietä^ile achizi^ionate erau revindute cu foarte rare ocazii proprietarilor de na^ionalitate romána care formán maioritatea populatiei transilvänene, färä a mai lua in évidéntä alte oonsiderente de ordin subiectiv, care indeob§te sínt nesemnificative, intrucit proprietäfile marilor mo?ieri maghiari se gäseau de obicei in zonele locuite de popularia romäneascä. Am menfiona, in plus, faptul cä la parceliarea marii proprietäfi participä deopotrivä bänciile maghiare $i sásesti, mai mult, acest proces este efectuat in tinuturile cu о majoritate romäneascä pe seama acestei populafii, fapt evidenciát cu regret ?i de cätre adversarii activitätii bäncilor románesti. Desigur, au fost $i s-au manifestat $i anumite preferinfe de ordin national al bäncilor román esti in condifüle in care oficialitätile recurgeau in mod obi$nuit la mäsuri discriminatorii, infünfind institufü financiare speciale pentru salvarea mo?ierilor, a „elementului proprietär exclusiv maghiar‘‘, precum banca „Altruistä“, cu scopuri de colonizare in zonele transivänene locuite cu precädare de rornäni, urmare directä a politicii oficiale nationaliste in viata economicä6. De regulä, au gäsit credit atit proprietarii romäni cit si cei maghiari <?i germani, in func^ie de disponibilitäfile relativ modeste ale aoestor institufü de credit, in comparare cu cele conduse de burgheziile nationalitätilor conlocuitoare. Totodatä, se impune ca un fapt real, spriiinul financiar-economic, aproape exclusiv al bäncilor románesti fie prin parcelarea unor mo§ii in regie proprie, fie prin acordarea unor ímprumuturi, ín aceleasi scopuri, locuitorilor romäni instärifi din satele transilvänene capabili de a-$i cumpära noi pronrietäti agricole, fenomen mai frecvent intilnit, la inceputul veacului al XX-lea, cind ofiaialitä|ile alarmate de amploarea transferului de proprietate de la mo.jderii maghiari spre popularia romäneascä au luat о serie de oonframäsuri pe linde economicä, urinate indeaproape, $i de luärile de pozitie a.le institutiilor financiare oarticulare. Astfel, in anul 1911, bäncilor románesti nu mai le este jadmis reesoontul la bäncile de stat al|e Ungariei. ele fiind susfinute de Banca Nafionalä a Romäniei printr-o interventie financiarä de circa 5 milioane lei. In acest sens elementele burgheziei bancare romäne?ti aveau dreptate considerind bäncile ,.ca cetäti tari de apärare in äupta grea“7 economicä dm monarhia dualistä, ca pe putinele institufii economice viabile in procesul de emancipare socialeconomicä §i nationalä. Institutiile romänesti bancare au intervenit in transferul general de proprietäti agrare nu atit prin executarea unor mo$ieri maghiari ca debitori proprii, intrucit, acentia se aflau in numär mic printre clientela lor, cit mai ales, particáparea la vinzärile silite sau nu de imprejuräri, a unor mosii intregi, aflate in vatra satelor locuite preponderent de о populate romäneascä sau cu о populate mixtä. De regulä, aceste operafiuni se efectuau la cererea expresä a unor consortii de locuiitori, in special proprieta-6 loan Luca Ciomac, Despre stärile agrare in Transilvania, Bucure$ti, 1931, p. 76, 79, 81. 1 Tribuna, X, nr. 34 din 18 febr./3 mart. 1906.