Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
II. Istorie
NŐI DOCUMENTE DESPRE PINTEA VITEAZUL $1 ORTACII LUI (1700-1701) !OAN RANCA Personaj listoric, trecut cu timpul ín legendá, Pintea Viteazul ni se dezväluie tot mai múlt datoritá strádamiilor cu care istoriografia zilelor noastre l-а luat in atenta ei cercetare, íncadrindu-i faptéle ?i migcarea pe care a condus-o, ín istoria national^. Näscut in Mägoaja, comunä romäneascä dm főstül judef Some?, Pintea cunoagte din tinerefe obida muncii la stäpin, iar nedreptáfile numeroasele nelegiuri ale austriecilor ?i ale feudalilor unguri, urzite concomitent cu Unirea unei párti a románilor cu Roma, silesc pe Pintea ca, impreunä cu alfi voinici de seama sa, „sá se retragä in munfi $i sá creeze in jinutul Chioarului (al) Eáii Mari unul din jocar ele mari ale mißcärilor järäne$ti anterioare räscoalei lui Fr. Rákóczi Haiducia lui Pintea e semnalatä pentru prima data Га 1694 ín jurul localitätii Baia Sprie, apói, la 1699 la Baia Maré pentru ca, un an mai tirziu, in 1700, faptele ?i faima luá sá constituie о preocupare a íntregului principat; másurile luate pentru prinderea $i suprimarea luá intrecind in amploare, forme gi diversitate, acfiunile intreprinse vreodatá ímpotriva haiduciei2. Legendá si istoníe igd dau mína az] fi slávesc sau povestesc vitejia lui Pintea. Cunoscut din muntii Gutíiului ínspre Sátmar, din Baia Maré In íntreg Maramurésül, faima lui se face ín scurt timp cunoscutá piná in Polonia. La índemnul lui, cete organizate prádau fárá crufare ?i alegere curiile nobüiare din Sálaj piná ín Bihor, ín Some? sau Bistrita ?i Násáud. Si Bucovina pästreazä ín tradita onalá ürme de microtoponimie, läsate de prezenfa lui Pintea sau a oamenilor lui, pe acolo. Cäpitan iscusit a frei cete principale de haiduci, Pintea igj refmuse, sub conducerea-i nemijlocitä, 120 „de feciori — de voinici“ inzestrafi cu cele mai bűne arme. Cu ei, Pintea bäga, nu arareori, fiiorii groazei in paza oragelor ?i a tirgurilor, nimicind poterele, dezarmind §i jefuind caravanele comerciale ale vremii, dar mai ales pe bogätagi, fapte care spre 1 Várkónyi Agnes, A rákóczi szabadságharc kibontakozása Erdélyben (1703— 1704) in Századok, 83, 1, Budapest, 1954 p. 17—27.
