Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1983)

III. Zoologie

152

jMANOLACHE L., j KOHL $T.

I

1964; HUDEC - CERNY, 1977), deci greutä^i ceva mai mari ca ín Ungaria, un fapt care era amintit ?i de NEMESKÉRI (1942). Pentru potirnichile din vestül U.R.S.S.-ului greutá(ile exemplarelor din lunile mai, iunie, iulie $i august sint de 325—367 g (S T R A U T M A N, 1963).

Toate aceste date se referä la subspecia nominatä Perdix p. perdix (L) la care apar(in $i potirnichile din Románia.

Matériáiul nostru prelucrat statistic este redat in tabelul urmátor, ín care n — numárul exemplarelor; min. = valoarea cea mai micá; X — media aritmeticä; m = eroarea medie; Max. = valoarea cea mai mare; a = abaterea standard; V.C. = coeficientul de variabilitate.

;

Sex n J Min. X m Max. a VC

_______________j____;_________________________________•_____________

129 172 367,75 + 4,15 460 47,17 12,83

9 99 218 368,69 ±4,90 494 48,76 13,23

Dupä cum reiese din tabel, nu existä о diferen(ä pronuntatä intre sexe cf + 9 X = 368,22 g) ?i nici fa(ä de popula(iile invecinate. Existä insä о variabilitate destul de pronuntatä a greutätii in cursul anului. Prin materialul nostru putem certifica pe deplin pärerile lui NEMESKÉRI (1942), COTTA (1956) $i P О P (1959), cä dupä ierni grele greutatea poate sä scadä chiar sub 180—200 g. Valoarea mediilor in cursul anului se prezintä astfei :

i I

Sex I I II III IV V VI X XI XII

I j

344,73; 358,11* 340,90i 361,38 360,5 360,0 397,4 363,89 374.4

о n=lTn=35 j n=48j n=8 n=2 n=l n=5 n=9 n==10

О 363,4l' 344,66 383,2Г 438,5 470,0 _ 310,6 369,64 359,7

* n=17| n=2l| n=34l n=6 n=l j n=5 n=ll n=4

Aceste date certe asupra greutätii potirnichilor ne impun о comparare a acestora cu cele ale subspeciei Perdix p. robusta Homeyer and Tancré, amintitä in literatura de specialitate $i pentru Románia (DOMB ROWS KI, 1912; FLOERICKE, 1918; HARTERT, 1922—23; LINTIA, 1944, 1955; ROSETTI - BÄLÄNESCU, 1957). Aceastä subspecie i$i are' räspindirea, dupä KARTASOV (in DEMENTIEV, 1952) §i V AURIE (1965), la est de Mun(ii Uráli $i riul Ural, iar terra typica in Altai. Descrierea originalä datä de HOMEYER $i TANCRÉ (1883) scoate in eviden(a märimea formei, ceea ce este marcatä $i prin numele ei.

Noi am avut 13 exemplare din aceastä subspecie, pe care le-am comparat cu о serie mare din toate regiunile Romäniei. In urma acestor com-