Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
I. Arheologie
54 NICOLAE GUDEA, ANDREI ZRÍNYI 4 8. Durata stafionärii in Dacia pare sä fi fost lungä. Dacä soeotim cä atestarea din anul 116 e.n. a fost ultima din provincia Pannonia Superior, putem admite cä la inceputu! domniei lui Hadrianus unitatea a fost adusä in Dacia Superior, poate chiar odatä cu reorganizarea provinciilor dacice. Pnijma atestare sigurä rämine insä cea din anul 144 e.n. О inscripte gäsitä la Roma (C/L, VI, 31 91,), datind de la inceputul secolului III e.n., mentoneazä о ala Gallarum din саге а fost reorutat un sóidat pentru gärzile pretoriene32. Se crede cä aceastä ala Gallorum este una §i aceea$i cu ala Gallorum din diploma din anui 144 e.n. din Daoia Superior, pentru cä dedicantul este „natione dacus“33 §i cä nu poate fi vorba de ala Gallorui i din Moesia inferior a$a oum ered ea J. Jung34. Avem deci douä limire cronologice sigure, dar acest fapt nu inseamnä cä aceslea sint datele limitä. Cum unitatea nu a mai apärut mentonatä in alte provinciái, nu existä nioi un motiv sä se creadä cä ea nu a sta^»nat ín Dacia Superioarä pinä la sfir$itul existen^ei provinciei. Este foarte interesantä íncercarea de a stabili raportul cronologlc intre ftampilele pe tgle ?i cärämizi §i diplomele militare. Dacä W. Wagner avea dreptate $i fuziunea celor douä uni tat s-а fäcut intre 144-157 e.n. atunci dupä aceastä datä unitatea ar fi trebuit sä marcheze altfel pe materialul tegular. Am putea deci presupune cä, teoretic, toate ?tampilele de tipul ala I. Bosporanorum dateazä dinainte de aceastä fuziune. In realitate insä astfei de ?tampile au apärut in constructile ?i impreunä cu material arheologic care pot fi datate intre inceputul secolului II t inceputul secolului III e.n. Deci in ciuda fuziunii, tipul $tampilelor nu s-а modificat, chiar dacä numele unitäti s-а schimbat. Deci posibilitatea datärii $tampilelor dispare. Oricum, faptul cä in inscripti, stampile tegulare $i in diplomele militare formularea numelui este diferitä, rämine incä о problemä nerezolvatä ?i nu ar fi exclus sä reprezinte un lucru mai complicat decit se poate bänui astäzi. 9. Locul de stationäre nu se cunoa$te cu precizie. Presupusul castru de la Criste?ti intrune$te cele mai multe condifii pentru a fi fost locul de stationäre al acestei unitát35. La Criste?ti, in a?ezarea civilá — s-au gásit aproape itoate $tampilele tegulare cunoscute36, о inscripte37, ?i о ddplomä müitarä38. 32. CIL, VI, 3191: Aur(elius) Antonius curator eq(uitum) sin(gularium) rifomini; n(ostri) nat(ione) dbcus ellectus ex ala Gallor(um) vix(itj ann(orum) XXXX menses V, dies XXV, mili(tavit) ann(is) XXI 33. Wagner Dislokation, p. 36 cf. CIL, XVI, 90 M. J. Jung, op. cit., p. 109 35. N. Gudea — A. Zrínyi, op. cit., p. 226-227 36. Ibidem, p. 224; Szilágyi Tég'lD, 52 care include $i $flampilele mai demuit descoperite, cf. AEM, 6. 1882, p. 141, nr. 15; 11, 1887, p. 239. nr. 2 37. G. Téglás, in Klio, 11, 1911, p. 503=1. Paulovics, Dacia keleti határvonala.. Kolozsvár, 1944, p. 96=1. I. Russu, in ActaMN, 1, 1964, p. 184: Marti Augusti/Q. Caeci/lius Cae/cilianus/praef(ectus) a/lae posuit. S-ar putea ca sfir$itul inscrippei sä nu fi fost pos(uit) ci Bos(poranorum) 3«. CiL, XVI. 107
