Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)

III. Etnografie

422 AURELIA DIACONESCU 6 типа Bistra Murajului, nepoti ai olárifei Savina Olari din Deda (Pu?oa$ Iosif — 63 de ani, Ghidiu Alexandra — 73 ani). Oláritul pe Valea superioará a Mure$ului s-а stins ín jural anului 1940. Cercetárile din anul 1955 identifies 2 olari ín comuna Pietri? §i 4 olari ín comuna Deda cu to(ii apar(inind familiei Olari. Faptul cá ocupa^ia oláritului din aceastä zoná nu a fost cupránsá in nici un act oficial (cercetárile de arhivá $i bibliotecá nu aduc nici о inr formate), denotá caracteral casnic al ocupafiei, precum ?i aria restrinsá de desfacere a produselor. ín genere aeeste produse sínt cunoscute sub numele de „vasé de Deda“. О caraete-isticá importantá a vaselor in suluri de lut care conferá caracteral casnic al ocupa(iei, este faptul cá ín majoritatea lor erau con­­fecfionate de cátre féméi, cairacteristicá generalá a ceramicii lucrate cu mina. J. Lips aminte$te íntre meseriile strávechi, cea de producere a oale­­lor de lut, ocupa(ie „näscocitä de féméi“, ca ramurá mai itinárá a ímple­­titului15. In Jugoslavia ceramica lucratá cu mína este cunoscutá sub numele de „ceramicä femininä“ deoarece se lucra de cátre féméi, iar arderea se fácea pe vatra din casá. S-au lucrat un fel de stráchini de copt piinea §i vase grele, groase de 3—5 cm, identice cu cele preistoriee gásite ín sta­­(iunea Vinca. Poate fi sesizatá íncá о similáftudine cu vasele noastre ín privinja áriéi de desfacere. Ceramica färäneascä jugoslavá se schimba pentru griu in satele apropiate, era folositä exclusiv pe vatra liberá, dis­­párind paralel cu disparilia unor asemenea vetre din casá16. Tinínd cont de о informare culeasá din revista Etnographia editatä la Biudapesta, in legäturä cu prezenfa pe teritoriul Bulgariei a unor vase de forma cajuielor dacice, care mai sínt íntrebuint.ate ^i azi la prepararea pläcintelor, am putea trage coneluzia cá prin prezenja acestui tip de vase lucrate cu mina pe teritoriul Bulgariei, Jugoslaviei (Macedonia) $i Roma­ni ei, ele s-ar suprapune pe vechea arie de locuire a tracilor, iar perpe­­tuarea tradRiei din acea epoeä pinä in zilele noastre marcheazä continui­­tatea. Pe aceastä idee meritä consemnatá afirmajia din presa vremiii, ca ecou al expozéiéi de artä populará románeascá itineratä in Germania $i Italia de cätre Aurel Filimon, expozipe ее con(inea §i cele 55 de vase in suluri de lut: „Speciali$ti atit ln domeniul arheologic cit ?i etnografic au rämas surprinp de identitatea de forme $i de motive a obiectelor de azi ?i a lucrurilor rämase din epoca preistoricä in regiunea tracicä. In felul acesta au ajuns ei ín?i$i la coneluzia unei continuitati culturale indubi­tabile in regiunea carpato-dunäreanä“17. 15 J. Lips, op. cit., p. 182. 16 Catalog de ceramicä Gricearstvoto vo Makedonia — Etnolojski muzei, Scoplie, 1967. 17 Ion Hurdubepu, Constatäri sugestii in legäturä cu expozipia noasträ etno­­graficä in Germania — decupaj de articole din ziar neidentificat, provenit din ar­­hiva familiei Filimon.

Next

/
Thumbnails
Contents