Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
III. Etnografie
VÄLER POP 4 .'414 de la poalele unde pasc oile primävara $i toamna pe ogoare, miristi, mälälsti, fine^e particulare $i päsuni colective folosite numai pentru vitele mari. Al doilea etaj este format din poienile mai mici de pe culmile mai domoale, iar al treilea etaj este format de pä$unile alpine11. Pä?unile cele mai bűne, päscute de minzäri (oile cu lapte) sint cele din marginea supenioarä a pädurilor de brad acoperite cu spécii variate de plante ierboase, bräzdate de numeroase piraie cu apä permanentä, märginite de perdele dese de vegeta tie arborescentä care protejeazä oile in caz de furtunä, in care ciobanii gäsesc cu u^urinja lemne de constructie Si de foc necesare la stinä12. Pä^unile de pe virfurile muntilor, ,cu о vegetate mai säracä, sint päscute indeosebi de oile sterpe, capre, cai $i vite sterpe. Pentru redresarea pä?unilor se folose$te ?i sistemul de pä?unat rotativ, mutindu-se stinile in fiecare an, revenind uneori abia dupä zece ani pe vechea pä.^une. In prezent se practicä, pe lingä päsunatul rotativ, tirlirea, ingrä$area cu ingräsäminte naturale $i ingrä^area artificiialä cu substante chimice azotoase. In cadrul pästoritului pendulator s-а practicat, la scarä redusä, atunci cind fura jele erau neindestulätoare pentru intreaga perioadä de iamä .?i pästoritul cu dublä pendulare, denumit de unii istorici pästorit transhumant sau transhumantä. Toamna tlrziu, cind se imputina iarba de pe botár, cei care aveau furaje putine, se asociau $i plecau cu oile in satele din Cimpia Transilvaniei: Logig, Lechinta, Mod, Apahida13, unde gäseau terenuri färä zäpadä, acoperite de ierburi uscate $i tufi?uri ce constituiau о cantitate minimä de furaje, folositä pentru о perioadä din iarnä, dupä care se intorceau acasä in satele de ba?tinä. Majoritatea oilor rämineau insä in sat in gospodäridle cetätenilor ori in vecinätate la colibi. Dacä oierii mure$eni §i bistriteni foloseau intr-o foarte micä mäsurä transhumanta, Muntii Cälimani ofereau in sehimb, päsuni pentru várat oierilor din 'fara Birsei. Acest fapt este consemnat de Sabin CM preanu care ne relateazä cä „In Carpatii Orientali nordici: Muntii Cälimani, Bistritei, Bucovinei, Rodnei ?i chiar in Archita, fäceau ?i sporadic mai fac ?i astäzi värarea tutuienii, din Poiana Sibiului, Sälitte ?i alte sate märginene, precum ti säcelenii ?i birsaniá din säcuime“14. In sprijinul acestei afirmatii stau denumirile toponimáce din Muntii Cälimani: Piriül Birsanului, Poiana Birsanului. In legäturä cu aceastä spinoasä §i controversatä problemä a pästoritului transhumant dórim sä exprimäm cíteva idei färä sä avem pretentia de а о elucida in intregime. Preocupäri prävind prezentarea fenomenului transhumantei au avut diversi cercetätori, istorici, etnografi, lingvisti, 11 Laurian Soméban, Op. cit., p. 284—288 ,z Laurian Soméban, Viafa umanä in regiunea Muntilor Cälimani, Cluj, 1936 13 Andrei Veress, Pästoritul ardelenilor in Moldova $i Tara Romäneascä, Bucu. re$ti, 1927, p. 3 14 Sabin Opreanu, Transhumanta in Carpafii Orientali, Lucrärile Inst. Geogr. al Univ. din Cluj, vol. IV, 1928—1929, p. 230.
