Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
300 VASILE DOBRESCU 14 mice, ín regie proprie, chiar dacä о strictä §i exactä limitare a lor nu poate fi efectuatä ш precizie. Preocupate de fenomenul rainärii mosierimii, cercurile politice oficiale conservatoare §i nationaliste au investigat ?i apreciat, in afara exagerärilor de limbaj §i a motivatiilor subiective, in proporfii siatistice, apropiate de reaiitate, implicande institutiilor de credit románéit! in fenomenul transferurilor marilor proprietati agrare prin sprijinirea cu credite a proprietarilor interesati sä cumpere terenuri agricole, fára a se reuiji sä se precázeze exact numärul §i mai ales valoarea imprumuturilor. Prcmeditat §i exagerat orientate, numai spre evaluarea rolului bäncilor remanenti in mediul rural $i tangential doar a ceiorlalte institutii financiare ale burgheziilor nationale din Transilvania* lucrärile oficiale au insä merited de a oferi citeva repere de sprijin, in lipsa altor date statistice cumulative asupra medului de activitate a institutiilor de credit romane§ti. Astfel, a fost efectuat, pentru zona Transii vaniei istorice, in perioada anilor 1903—1912 an sondaj privind natura imprumuturilor destinate cumpärärii suprafetelor de térén mai mari de peste 50 de jugäre atit de cätre bänci cit $i prin intermediari59. La loc de frunte figura „Albina“ cu circa 40 de imprumuturi, färä a lua in considerare creditele acesteia din zona Sibiului íjíí Bra^ovului60 61, (unde s-au efectuat cumpäräri de proprietati ale mo^ierálor maghiari) urrnatä fiind, de banca „Siivania“ cu 11 imprumuturi, „Vatra“ cu. 8 imprumuturi01 etc., socotite direct responsabile pentru procesul ruinärii mosierimii $i al subminärii intereseiül- statului maghiar. Desigur bäncile romäne^td au investit, in perioada de pinä la 1918 sume mari in cumpärarea de proprietäti arabile (folosdnd in acest scop nu numai imprumumrile ipotecare sau cambiale cu acoperire ipotecarä ci uneori $i pe cele cambiale cu valori mari) de ia mosierii ruinati economic sau in stringentä nevoie de capital pentru alte investiUi, de?i aceste afaceri economice au fost, ín epoeä, pe cit posibil pästrate in anonimat, partial tägäduite de conducätorii bäncilor fatä de atacurile presei :?i cercuri! or oficiale, mal tirziu, dupä 1918, exagerate pe bazä de informatii verbale ce astäzi nu mai pot fi controlate sau nu sint credibile. In tot cazul, transferurile de proprietate ín fölösül burgheziei $i a unei párti din tarán imea instäritä romäneascä de la marii proprietati de nationalitate maghiarä, uneori säseascä, direct sau indirect prin intermediul bäncilor romäne§ti este о reaiitate unanim acceptata atit de apologetii cit $i de detractorii care au arializat acest fenomen. Ceea ce rämine insä in cumpänä este aprecierea volumului acestor transferuri, intrucit, nici ofieiälitatea ,si nici conducätorii bäncilor n-au reu?it, dm motive total divergente, sä stabileascä о cifrä apropiatä de reaiitate pe intreg teritoriul Transilvaniei $i mai ales pentru intreaga epoeä dualistä. Tokaji László aprecia, pentru un deceniu (1903—1912) transferurile de proprietäti de peste 50 59 Tokaji László, op. cit., p. II — CXLIII. 50 Sabin Cioranu, op. cit., p. 33—34. 61 Ibidem, p. 33—34.
