Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
LIVIU MOLDOVAN 8 238 Poate chiar aceastä imprejurare i-a inspirat savantului francez primele sale suspieiuni“. „Pentru a apárea foarte miinubo?i> adaugä d-1 de Wailly, noi ne indr eptäm observabile noastre asupra istoriei foarte scurte a acestei descoperiri. $tim cä d. Jankovich a devenit proprietär ai acestor täblife ín 1835, dar nu ni se spune cine le-а posedat mai inainte, ne lasá sá ignorám de ciné au fost descoperite, unele ín 1790, celelalte in 1807. Dacá nu este probabil cá aceea§i persoaná a avut norocul de a gási aceste douá tezaure in douá loouri ddferite §i la un interval de 17 ani, dupá cum d. Jankovich le-а gásit ín aceea$i miná. Acest vechi posesor care nu este numit, era a$adar un amator de antichitáb, care mereu la pinda descoperirilor sale preboase, s-а arätat gräbit de a face achiziba. Dar atunci cum se explica cá ele au rámas in uátare piná ín 1835? Cum oare? Tabli^ele cerate de 0 mare vechime, täblite románé, adicá un monument mai mult decit rar, un monument unie, sinti gäsite in fundul unei mine de aur §i zvionul acestei desooperiri extraordinäre nu s^a räspindit imediat in lumea sjitiintifiicä? ln realitate о asemenea discrebe ar fi mai miraculoasá incä decit chiar descoperirea lor. Trebuie spus cä atitea suspieiuni se ridicä in amintirea falsif'ieärilor de care au abuzat cei mai abili anticari, cä nimeni astäzi nu poate spera de a fi crezut pe cuvint, trebuie sä triumfe neíncrederea prin amänunte precise $i concordante, prin dovezi incontestabile. Dupä pärerea noasträ relatarea anonimä transmisä succesiv de d. Jankovich §i de d. Massmann va läsia sä subziste multe indoieli“. „Pentru a räspunde acestei obieebi Academia din Pesta a dispus sä se faeä cercetätrl in Transilvania. Investigabile n-au fost inutile §i putem spune cä au avut rezultate... Ne vom aminti mai intii cä Transiivania este о larä izolatä, unde descoperirile pót fi fäcute, färä ca lumea sä fie imediat informatä, mai ales íntr-o epoeä de tulburäri $i räzboaie cum a fost inceputul acestui secol (al XIX-lea — n.n.) Aid nu exista public de elitä care sä fi putut atrage atenfia asupra acestor täblite $i de a le estima dupä adeväirata lor valoare. Pe lingä aceasta limba maghiarä nu este cunoscutä in afara Ungariei. Nimic din ce este scris in aceastä tarä nu se aflä in Europa; sä spunem in treaeät cä savanyú sträini au convenit a-i lega pe unguri de rasa finlandezä, cu toate cä poporul cäruia 1 se determina färä $tirea lui originea, a combätut in continuu aceastä opinie acceptatä. Cind am íncercat a trata aceastä chestiune istoricä, n-a trebuit decit sä punem in ordine numeroasele dovezi pe care le-am gäsit consultind sursele ungure§ti... Ne pare deci posibil faptul cä descoperirea täblitelor a fost ignoratä de lumea $tiinbficä, pinä in 1835, epoeä in care aceste täblite au fost aduse in Germania. Dupä ce am stabilit aceasta, ne servim de informabile obbnute de Academia din Pesta, pentru a rectifies eroriie produse de d. Massmann, privi tor la data 9 i imprejurärile descoperirii täblitelor“. ,,D. Alexandru Székely a comunicat acestei societäfi douá documente scoase din arhivele consiliului eclesiastic Unitarian. Unul este о scrisrnre adresatä in 1788 de d. Paul Kovács, proprietarul minelor din Ra?ia
