Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)

II. Istorie

232

LIVIU MOLDOVAN

2

lupte, iar dupä imäbusirea revolu$iei a emigrat pentru a scäpa de represiunea austriacä, avind interdia sä se stabileascá la Paris, dar a murit pe drum la Dresda, in ziua de 8 decembrie 1849, avind vírsta de abia 30 de

ani.

In cartea sa despre Transilvania $i locuitorii ei, Auguste de Gerando manifests о caldä simpatie pentru romána, despre care afirmä cä sint cei mai vechi locuitori ai tärii. Astfel in capitolul despre istoria Transálvaniei el'scrie: „Voi vorbi mad departe despre romäni, urma^ii dacilor invinii ^i ai coloni$tilor romani" (p. 40). Fiai departe el adaugá: „Se mai gäsesc ín Dacia ürme ale stäpinirii románé, pe care in zadar le-am cäutat in alte tári, unde s-au infiinjat colonii mai strälucwte — ürme románé care nu se pot vedea nici in Spania, nici ín Gallia, dar nici in Italia. Se gásesjte anume aici un popor care in lirnba sa se nume$te román ?i care dintre toate popoarele europene a pästrat cél mai fidel nu numai graiul ?i fizionorrna cuceritorilor dar $i obiceiurile si ideile lor ?i totu$i Dacia n-a rámas proviiicie romana decit 170 de ani!“ (p. 45). Mai jós pe aceea^i pagmá serie: „Numele celor dói imparati, Traian ^i Aurelian, a célul care a ocupat Dacia $i a célúi care a päräsit-o, sint incá in gura poporului román. !д Moldova, Tara Romäneascä ?i Transilvania, multe cimpuri sint numite Pratul lui Traian, Cimpul lui Traian $i se mai aude vorbindu-se de Lerum Doamne, Aurelius Dominus (refren ín colindele noastre — n.n.)“.

Acest seriitor bine informat a preväzut incä din 1845 unirea tuturor románilor intr-o republicä unitarä, cind intr-un alt loc din aceastá lucrare serié urmätoarele: „Multe inimi nobile s-au ocupat de viitorul acestui popor impräytiat $i robot de secole. MulR se gindesc la о republicä federativä ad cáréi miez 1-ar forma Moldova iji Dara Romäneascä $i pentru aleätuirea cáreia Rusia ar trebui sä cedeze Basarabia iar Austria Transilvania“ (p. 151). Tot el observä insä mai departe cä: „Tojji §tiu cá diplomáéi nu sint dispu?i a sacrifica nimic din generozitate §i cá oricit de múlt am dori, nu putem sä ne inchipuim cä aceste douä mari puteri, ar céda de buna voie aceste douä provineii numai pentru a face о faptá bírná pentru acest popor interesant“.1

Tablele cerate de care se ocupá $i A. de Gerando, au fost descoperite íntre anii 1786—1855, ín diferite rínduri, in minele de aur de pe timpul románilor de límgá Alburnus Maior, azá Ro$ia Montaná, de lingä Abrud, jud. Álba. Aceste documente epigrafice au fost serise in anii 131—167 e.n. In anul 167, Dacia fiind invadatä de maroomani, trib germanic din Boemia, la саге s-.au aläturat ^i dacii liberi din nordul {árii, populajia care locuia in acesite locuri a fost nevoitá a se refugia spre sud. Dupä ipoteza savantului Theodor Mommsen2 oamenii au ascuns actele mai importante

1. Despre biográfia lui A. de Gerando: V. Bichigean, Trei calatori itráini despre Valea Somefului, ín A.S. nr. 1/1924, Násáud; I. Szinnyei, Magyar Írók élete és munkái, V. H, Budapesta, 1893, p. 740,.

2. Theodor Mommsen /1817-1903/. istoric german, a seris lucräri privitoare la istoria románilor, dreptul de stat roman etc. $i a publicat prodigioasa colecfie: Corpus Inscriptionum Latinarum, (C.I.L.) care in v. III. p. 921-960 cuprinde täblifele cerate din Transilvania, Berlin, 1865.