Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
и ACTI VIT АТЕА REGIMENTULUI II ROMÄNESC 225 cestei indeletniciri, rentabile atit pentru stait, cit $i pentru cei се о practical La scurt timp dupä revoluti e, comanda regimentului a luat másuri pentru reorganizarea serviciului sanitär. Pe teritoriul aoestui district militar existau 2 medici, 6 ajutori de medici $i 12 moa$e, adioä о moa$ä la fiecare companie. Femeile care voiau sä devinä moa?e ?i obpneau aprobanea autoritätilor militare pentru aceasta trebuiau sä urmeze un curs special de 4 luni la Cluj, dupä absolvirea cäruia dädeau examen, primind apod diploma de moa§ä. La un astfei de curs au fost trimise, in anul 1850, §i cáteva féméi din districtul regimentului näsäudean, fiind apoi numäte in posturi de moa$e4-. La numirea in post, fiecare moa§ä depimea un jurämint prin care se angaja cä va servi cu abnegate atit pe säraci, cit ^i pe bogáéi ?i cä va pástra „secretul bolilor urite“, pe care le va raporta doar superloriloa'. De asemenea, se angaja sä acorde celor säraci asistenfä si ingrijire gratuitä, dar de la cei instärifi sä nu pretindä taxe mai mari decit prevede regulamentul; sä foloseascä numai medicamentele prescrise de medic; sä nu foloseascä vreun mijloc pentru pierderea sarcinilor si sä rapoorteze comandan^ilor de compami pe femeile suspecte a fi gravide, care ar vrea sä scape de sarcinä4--*. La Näsäud se aflta $i un medic veterinär' care se deplasa in loealitätile distnictului, unde era nevoie de ajutorul säu. Serviciul sanitär a rendit sä facä fafä intr-o mäsurä insemnatä sarcimlor pe care le-а avut in tot timpul existenfei regimentului, mortalitatea populafiei scäzind in raport cu situafia din perioada anterioarä. Prin eforturi susfinute, viafa incepea sä revdnä, treptat, la cursul ei normal. Tocmai in acél timp apára, la 22 ianuarie 1851, rescriptul imperial prin care se anunfa desfiinfarea regimentelor romäne$ti de granitä din IVansilvania. Vestea provocä surprizä $i ohiar dezamägire in rindul gränicerilor, care dupä atitea sacrificii se a?teptau, cum era $i firesc, la satisfacerea prornisiunilor се И se fäcuserä in timpui revolutiei. Pentru mi^carea nafionalä romána, cele douä unitäti militare constituiau un scut de apärare §i de sustinere a activitati i ei. СегоитПе politice conducätoare de la Viena nu puteau insä íncuraja $i stimula mi^cärile nationale care duceau, in mod necesar, la desträmarea imperiului. Evenimentele din timpul revolutiei dovediserä din plin acest fapt. Desi gránicerii románi au luptat aläturi de ceidalte trupe imperiale, ei au participat si la actiunile revolutionäre romäne^ti, pe care le-au sprijinit prin toate mijloacele. Unitatea in luptä a romänilor se manifesta tot mai putemic. Ea se concretiza in insu§i caracterul unitar al revolutiei in cele trei Tűri Románé. felül final al acesteia era eliberarea sociala §i nationalä a poporului román $i unirea lui intr-un singur stat, liber $i independent. Ideea Daco-Romäniei pätrunsese in con^tiinfa maselor, care vor lupta pentru infäptuirea ei. A5a se explicä faptul cä, dupä revolute, Curtea de la Viena va iua cele mai severe másuri pentru gituirea mi$cärilor nationale. Ln cadral '“2 Ibidem, path. 9, dos. 9, f. 236. Ibidem, pach. 10, dos. 17, f. 37. ъяягЯяIÄ — KS
