Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
Recenzii
696 FLORA MARIANA GRIGORESCU 2 Perioada domniei lui Mircea cel Bätrin reprezintä un moment de mare ínsemnátate ín evolutia sistemului de fortificatii din fara Románeascá. Determinat de cursul evenimentelor sud-est europene, de cre^terea pericolului otoman, domnul fárii Románéit acordä о importantä deosebitä fortificatiilor care apärau linia Dunärii: Severin, Giurgiu, Turnu. Sistemul defensiv al färii in aceastä perioadä se baza si pe fortificatiile din Dobrogea si pe cele aflate in feudele transilvänene. In conditiile crizei politice, determinatá de instabilitatea domniei, dupä moartea lui Mircea cei Bätrin, sistemul defensiv al färii Romäne§ti a avut mult de suferit: cetätile dobrogene, cetätile Giurgiu si Turnu cad in miinile turcilor. ín aceastä situatie, Vlad f epes urmäreste neutralizarea lor §i acordä importantä asigurärii unor puncte de refugiu in interiorul färii — cetatea Poenari §i intäririi re§edintelor domne§ti de la Tirgovi§te si Bucure$ti. Cetätile Cräciuna $i Teleajen sínt atestate in perioada urmätoare, caracterizatä prin eforturile lui Stefan cel Mare de a asigura in fara Románeascá un domn aliat impotriva pericolului otoman. Rolul de centru de dominatie socialä si politicä ?i de exercitare a unor prerogative ale autoritätii domne§ti, pe care il au cetätile la sfir§itul secolului al XV-lea si... inceputul secolului al XVI-lea reflectä realitätile politice din acea vreme. Existenfa cetäfilor puternice era incompatibilä cu dominafia otomanä asupra tärilor románé. Un important capitol este consacrat principalelor fortificatii medievale din Tara Románeascá, urmärind elemente de cronologie §i tipologie, in lumina izvoarelor istorice si a descoperirilor arheologice. Sint analizate fortificatiile de pämint (cetätile de la Frumoasa §i Teleajän), fortificatii ale asezárilor (Coconi, Basarabi, Tirgoviijte si Bucure$ti). Printre cetätile de piaträ sint amintite fortificatia coltului sud-vestic al castrului de la Drobeta, cetatea de pe Dealul Grädet, fortificatiile de la Ostrovul Banului, Cetatea Poenari, cetatea de la Tabla Butii, cetätile Turnu §i Giurgiu, precum si fortificatiile de pe cursul superior al Dímbovitei. Sínt urmärite apoi fortificatiile curtilor domnesti de la Arges, Cimpulung, Tirgovi§te §i Bucure§ti. Urmärind si reuend sä foloseascä la maximum informatia arheologicä ?i izvoarele literare, autorul face mentiuni importante privind etapele si tehnica de constructie a fortificatiilor, caracteristicile arhitectonice. ln capitolul urmätor se fac interesante consideratii asupra caracteristicilor tipologice ale fortificatiilor din fara Románeascá, precum si asupra unor aspecte ale organizärii apärärii lor din punctui de vedere al tehnicii militare. Cel mai vechi tip de fortificatii este reprezentat de cel de pämint §i de lemn, ce continuä sä se foloseascä pinä tirziu, in páráiéi cu cele de zid. Este urmäritä evolufia tipologicä a fortärefelor de zid, de la cele constituite dintr-un simplu zid de incintä de formä poligonalä sau cu un traseu; impus de caracteristicile terenului la fortificatiile cu un plan poligonal relativ regulat, cu turnuri de coit §i la intrare. Generalizarea folosirii armelor de foc a reprezentat un moment hotäritor in evolutia tehnicii militare, cu serioase urmäri in tehnica constructiilor de-
