Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
Recenzii
692 LIVIU $TEFÄNESCU 2 feudalism prestatal. Extragem citeva din contribufiile originale, in continuare: in Transilvania peste feudalismul prestatal romänesc s-а suprapus feudalismul statal strain; in sinul feudalitäfii prestatale románesti a existat о ierarhizare care a constat din prezenfa simultanä a cnezilor de sat §i a cnezilor de vale1; voievodatul a fost о institute care pe scara ierarhicä a feudalismului romänesc din perioada prestatalä era superior cnezatului de vale in sensul inglobárii mai multor asemenea cnezate; desi eligibilä la inceputurile sale, instituta voievodatului romänesc devenise dupä secolul al XIII-lea „de multä vreme о demnitate ereditarä in sensul cel mai larg al cuvintului, transmisibilä in cadrul familiei respective“. In lucrare se stabilere, potrivit documentelor cancelariei maghiare din secolul al XIV-lea, о relatie patrimonialä intre cnezii de sat §i cnezii de vale care variazä intre 1/3 si 1/5, cnezii de sat fiind subordonati si in celelalte domenii ale viefii sociale. Pentru aceste considerente se ajunge la concluzia cá structurile politico-teritoriale románesti de tip incipient din secolele VIII—IX, de§i unele din ele au cunoscut involufii in ce priveste stadiul organizärii lor sau au suferit un proces de adaptare la interese politice venite din afara lor, au fost totu?i de esenfä feudalá. Románii din Carpatii Meridionali la Dunärea de Jós de la invazia mongolá (1241—1243) píná la consolidarea domniei a toatá Tara Románeascä. Räzboiul victorios purtat la 1330 impotriva cotropirii ungare, de Sergiu Iosipescu afirmá de la ínceput cá trei generafii, intre mijlocul secolului al XIII-lea §i mijlocul secolului al XIV-lea au ínfáptuit in linii generale unificarea statalá a Tárii Románesti. Pe baza aprofundárii serioase a izvoarelor istorice, autorul considerá cá voievodatele lui Litovoi si Seneslau se aflau intr-un raport vasalic determinat fafá de coroana maghiará si stabileste cá a existat un proces de unificare politicá in care unul din cnezate juca rolul domeniului monarhului, in jurul cáruia erau adunate treptat celelalte párti ale pämintului romänesc. De aceea presupune cá intre 1247—1272 cnezul din fara Lythua isi va fi extins autoritatea voievodalá efectivá prin incorporarea si subordonarea structu rilor politice de felül cnezatelor lui loan si Farcas. Autorul considerá cá Bárbat ar fi fost prímül stápinitor al finuturilor románesti de о parte si cealaltá a Oltului recunoscut de suveranul arpadian si tributär acestuia si cá unificarea Zj/árii Romänesti ar data din primii ani ai domniei regelui Ladislau al IV-lea Cumanul (1272—1290). О incursiune amplá inventariazá cu multá perspicacitate informatiile cunoscute din peroada anuntatá in titlu Si se finalizeazä in aprecierea: „Marea victorie romäneascä in räzboiul declansat de Ungaria a constituit apogeul domniei marelui voievod Basarab I. In strálucirea momentului, figura acestui principe, intemeietor de dinastie, a cápátat contururi mai clare, píná atunci nebánuiet: un domn bine inconjurat de ai säi, sprijinindu-si tária ре о fáránime numeroasá, capabil sá infrunte suverani ai Europei, precum regele Ungariei si for(ele militare ale acestui regat“. „Descälecat“ sau intemeiere? О veche preocupare a istoriografiei romänesti. Legendä si adevár istoric, de Nicolae Stoicescu traverseazä pozifiile exprimate in aceastä problemä cu multá acribie si talent pentru a
