Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
Recenzii
NICOLAE STOICESCU, CONTINUITATEA ROMÄNILOR Editura §tiintificä §i enciclopedicä, Bucure§ti, 1980, 245 p. Lucrarea prolificului cercetätor §i istoric medievist Nicolae Stoicescu este binevenitä pentru publicul larg, dornic sä cunoascä in mai mare mäsurä §i in mai mare adincime aspectele främintate ale istoriei multimilenare a poporului román ?i mai cu seamä etnogeneza acestuia, a§a cum s-а desävir§it ea. Modul in care Nicolae Stoicescu prezintä §i trateazä tema sa, face din lucrarea Continuitatea romänilor о carte de referintä, extrem de utilä, de necesarä oricärui om preocupat de cunoasterea cit mai veridica a istoriei poporului román. Actualitatea lucrärii se motiveazä tot mai mult in acest moment, cind continuitatea poporului román in. spapul tärii sale este pusä istoric sub semnul intrebärii de unele cercuri reacfionare, interesate, in sträinätate, intrucit, ea — lucrarea — deschide ochii mintii $i inimii celui care1 о citeste §i ii explicä, prin fiiele ei, pe inteles, firesc, corect procesul etnogenezei noastre. Färä a fi о lucrare originalä, $i autorul afirmä acest fapt de la inceput, Nicolae Stoicescu a urmärit un scop bine definit: „a incercat о prezentare sistematicä a imensei literaturi dedicate acestei probleme atit de controversate, utilizind in acest scop toate lucrärile predecesorilor §i insusindu-§i concluziile speciali§tilor care s-au ocupat de diverse aspecte ale problemei (istoriei, arheologi, lingvi§ti, etnografi, geografi etc.) si care au adus contributii deosebite la lámurirea acesteia“. Spre satisfactia noasträ, scopul propus autorul l-а realizat in lucrarea sa, sintezä de mare valoare privind continuitatea poporului román. Citind-o lectorul cunoaste intreaga complexitate a problemei, care nu este, cum se credea, о probléma exclusiv §tiintificä, ci §i una politicä. Lucrarea a fost structuratä in douä mari pär(i. Prima trateazä istoricul problemei continuitätii. Cu migalä §i acribie Nicolae Stoicescu а adunat §i analizat aproape exhaustiv scrierile romänesti §i sträine care fac referiri sau prezintä originea si continuitatea romänilor. Autorul analizeazä diversele izvoare, nu numai din secolul al XVIII-lea incoace, cind s-а näscut problema continuitätii, ci de la inceputurile evului mediu, din momentul cind romänii sint amintifi ca popor constituit, ca urma$i §i continuatori ai populafiei daco-romane din spafiul carpato-dunärean §i Balcani, cu prelungiri pinä in Pannonia (Anonymus, Simon de Keza). Pe
