Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
49 „BOUL INSTRUTAT“ IN TRANSILVANIA 57 i sau mai noi, purtind fiecare amprenta timpurilor pe care le-а sträbätut §i a locului unde träie§te astázi. Ajuns in vremea noasträ, de nenumärate, rapide §i profunde prefaceri, acest ritual agrar se schimbä sub ochii nos-stri, avind un drum dar: spre desträmare. Intr-adevär, continutul originär §i vechea semnificatie magicá, ca §i functia ce a rezultat din ele, aproape cá s-au pierdut. Lipsit de aceste atribute si cu toate cá nu-i mai vád rostul, oamenii practicá totuíji „Bőid ínstnitat“; dar nu numai ín virtutea tradi^iei, ci mai múlt pentru cá este un spectacol pitoresc si prilej de distracte §i petrecere. Lipsa unui dar suport ideatic originär sau ulterior — sá-l fi dús oare intr-un stadiu de pur formalism, de unde mai curínd sau mai tirziu el va ajunge la disparifie? ... Nu eredem ! Deoarece, dacá vechiul confinut a fost slábit, ba chiar s-а pierdut complet, in schimb ritualul — rámas doar о ceremonie exterioará — a fost inviorat de alte manifestári asociate (avind sau nu semnificafii asemánätoai-e, dar care pun in umbrá pe insu$i ritualul principal); ori acesta a fost ínlocuit ín intregime de elemen te care i-au dat altá funcpe: una pur distractivá. Deci, ceremónia boului instrutat nu va dispare odatá cu disparilia conpnutului originär, cári — refugiindu-se la adápostul unei ceremonii motivate de alte ritualuri, chiar cu alt confinut — sau doar din cerinfe de ordin pur distractiv, el se va adapta actuali tätii, ceea ce insemneazá cá i§i va asigura supraviefuirea pentru íncá citva timp. Bineinteles, sfir^itul existentei sale nu poate fi prea indepártat. Dar, sä nu uitäm cá existenfa „Boului instrutat“ este in funcfie ín prímül rínd de atitudinea tineretului de astázi fafá de asemenea manifestári. Or, acest tineret '— crescut ín mentalitatea proprie jumátáfii a doua a secolului al XX-lea — nu mai crede deloc in efectul magico-mistic al unor ritualuri desuete, ba chiar i§i dá perfect de bine seama cá practicarea acestora este absolut inutilá; $i, totusi, le practicá. De ce? .. . Nicidecum datoritá insistentei vírstnicilor care, vázind cum — impreuná cu alte datini — ?i „Boul instrutat“ este din ce in ce mai neglijat — ar dóri sä impuná tineretului respectarea tradifiei, ci pentru cá insusi acest tineret aflá in practicarea respectivelor ritualuri — mai corect spus — in ceremonia exterioará a lor — ceva ce lui íi lipse§te, ceva ce el dore§te: distracte, petrecere. atunci, iatá cum tineretul se aláturá generatiei precedente, astfel cá prin aceasta íntreaga colectivitate sáteascá colaboreazá la menfinerea in viatá a „Boului instrutat“. Totu§i, eredem cá aceastá explicatie nu-i suficientá, deoarece la urma ürmei se pot face petreceri §i fárá ceremonii de felül céléi de care ne ocupám. Si, chiar se fac, doar ocazii sint destule — atit ín viafa individului, cit §i in cea a colectivitátii. Cu toate acestea, nu se renuntá la strávechea sárbátoare populará — laicá — a „Boului instrutat“, pentru simplul dar puternicul motiv cá din mo^i-strámosi as a s-а pomenit pe aceste meleaguri: ziua a doua de Rusalii sä fie inchinatá „Boului instrutat“, acestui pretuit §i iubi|t tovarár? de muncá al omului. La acest lucru tine si tineretul de astázi ca §i cél din trecut. La aceasta fine tineretul, nu la ceremónia unui ritual ancestral, cu semnificatie magicá pierdutá,