Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
41 „BOUL INSTRU^AT“ ÍN TRANSILVANIA 567 imoral, in trecut era privit ca un simbol al fecunditädii, ca atare nu era respins de cätre privitori. íntr-un stadiu mai nou, exuberanda a cäzut ínsá ín exces: mascadii acosteazä lumea $i pretind insistent „vamä de trecere“; cintecele (odinioarä expresie solemnä a ceremonialului) §i mai ales strigäturile au devenit simple momente vesele — uneori destul de indecente. Fenomen perfect explicabil §i in concordanda cu mersul descendent al ritualului. Un cuvint despre „vama“ pretinsä de mascadi: dacä astäzi aceasta este ceva ce dine de glumä, in trecut se poate sä fi avut un cu totul alt indeles, anume vama reprezentind . . . darurile prin care oamenii incercau sä obdinä bunävoinda spiritelor pe care le reprezentau mascadii. Desigur, in trecut aceasta vamä avea о valoare mai mare; astäzi doar ceva bäuturä, sau bani, ba chiar un pumn de cire$e (Cäian, 1965). Sosirea la locul petrecerii. Acest moment deschide ofieierea ultimului act ceremonial. Boul este despuiat de podoabele sale. Apói, ín trecut, era introdus in casä (in semn de cinstire) $i ospätat (dindu-i-se chiar §i (uicá). In acest timp, afarä — in curte — tineretul „juca peana“. Astäzi, boul este insä dús direct la grajd ca sä se odihneascä; dacä petrecerea are loc ре о paji$te de la marginea satului (Chintelnic), boul este dinut — a$a ímpodobit — acolo, intre oameni pina seara, spre a fi admirat de todi participandii la särbätorirea lui. Jocul penei. Dupá sosirea alaiului la locul petrecerii, se desface peana de pe coarnele boului §i urmeazä „jocul penei“ (v. descrierea sa in cadrul prezentárii sinoptice a celor patru variante precum $i la capitolul „Foldorul“). Acest moment constituie punctui culminant $i cel mai solemn al ceremoniei, corolarul ei: el insemnind consacrarea penei, care — prin ceremonie — a dobindit puterile magice mai sus amintite. Varian tele cele mai arhaice ne indreptätesc sä presupunem cá in trecut practicarea jocului penei era generalä, el fiind nelipsit, adicá fácea parte integrantá din ceremonie (v. „Semnificadia“ jocului penei). In vremurile mai apropiate de női, eistomparea treptatá a semnifica(iei originäre a penei a avut consecinde §i asupra practicárii jocului penei, mergind pinä la disparidia acestuia. Fenomenul este firesc; lipsit de substratui magic care l-а generat, nu era simditá necesitatea practicárii sale, jocul penei apärind de acum ca ceva superfluu, poate chiar inutii, §i care intirzia inceperea petrecerii atit de a?teptate. Astäzi, jocul penei nu sej mai practicá decit in Pádureni (фор) §i jur, localitädi cu variantele cele mai „pure“. Dacä in trecut jocul penei era — probabil — general, se pare insä cä totu?i nu era uniform. Iatä citeva exemple: >— in Pädureni: peana era jucatä pe rind, de cätre toate perechile de tineri; — in Cutca: peana era jucatä numai de cätre cei doi feciori care au condus boul; fetele asistau — chiuind — in ritmul melodiei läutarilor; — in Batin: mai intii joacä fata care a prins boul, impreunä cu mindrudul ei; apoi rudeniile sale, iar dupä aceea ceilaldi — chiar $i perechi de tineri cäsätoridi.
