Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
5 „BOUL INSTRUTAT“ IN TRANSILVANIA 531 piesä unicä in muzeele noastre, pästratä in lapidariul Muzeului jude(ean din Tirgu Mures. Ea a fost descoperitä (se presupune) dupä primul räboi mondial, in comuna Criste^ti (8 km SV de Tirgu Mures), pe locul unei a$ezári romane, impreunä cu alte citeva basoreliefuri reprezentind diferite divinitati, sub formä de animale sau monstri mitologici17. Probabil aceste sculpturi din piaträ au fäcut parte din incinta ' nui templu in care se adorau divinitätile ale cäror imagini au fost reda e in piaträ. S-au mai descoperit douä pieset de bucraniu (cap de bot.) la Sarmizegetusa §i Potaissa. Ele fac parte dintr-un ansamblu sculptural dedicat zeului Men, о divinitate provenitä din Orient, cäreia i se atribuie $i rolul de protector al gospodäriei täräne$ti $i al vegetafiei18. Aceste basoreliefuri sint vestigii ce vorbesc despre persistenda cultului boului in Dacia ?i despre interferenfele dintre diferitele culte vechi ce au existat aici. Obiceiul „boul instrutat“ poate fi considerat о continuare a cultului strävechi al boului, practicat pe meleagurile. noastre in vremea stäpinirii romane, probabil, chiar $i inaintea acesteia de cätre locuitorii bä§tina^i ai Daciei. Pe acest fond strävechi, s-а putut cristaliza un sentiment de respect fafä de cél mai prefios ajutor al omului in muncile sale — boul. De aceea, boii s-au bucurat intotdeauna de о atenfie deosebitä, fiind cinstifi $i chiar considerari ca inzestrafi cu insu$iri deosebite. Boul a devenit obiectul multor credinfe populare reflectate adesea in cele mai vechi produc(ii folclorice. Iatä citeva dintre aceste credinfe vechi: — Boii erau considerati ca fiind „binecuvintati“; in eredinfa cä atunci cind Maica Domnului va fi cäutat un loc sä nascä, boii ar fi fost singurii care au respectat-o: s-au lini$tit, au läsat-o sä nascä, iar cu suflarea lor au incälzit pe noul näscut19. In ziua de Anul Nou li se dädea о bucäficä de „piine sfinfitä“, iar la Bobőteazá era „binecuvintat“ $i grajdul. De Cräciun, boii i?i aveau chiar colindele lor, cintate la u$a grajdului, in prezenfa gazdelor20. De asemenea, de Anul Nou, urärile Plugu§orului ?i ale Sorcovei vizeazä §i vitele. ' — Boii vorbesc intre ei, in noaptea de Cräciun, despre Isus Cristos, care s-а näscut in ieslea lor, despre locurile unde se aflä comori, despre soarta omului. Dar nu e bine ca omul sä asculte boii, cind vorbesc intre ei. Existä insä $i credinfa cä, ie$ind afarä in noaptea de Cräciun, dacä cel dintii glas auzit este muget de vitä, acesta-i „semn bun“21. — Boii au puterea de a alunga kolera. Pentru о asemenea practicä 17 F. Urseanu, Boul Apis pe maiul Mure$ului, ln „Flacära“, 1963, säptämina 14. ,s Al. Popa, Cultul lui Men ?i Ammon in Dacia, In „Apulum“, 1967, p. 503. 13 Numeroase colinde au aceastä temä, eie fiind prezente aproape in fiecare colectie. Pentru clasificarea motivicä $i tipologicä, a se vedea: Al. Rosetti, Colindele religioase la romäni, extras din „Analele Academiei Romäne. Memoriile sectiei literare“, seria II, tom. XL, Bueure?ti, 1920 (boii binecuvintati = p. 33—34; boii buni = p. 63—64). ;!0 Apostol D. Culea, Datini fi muncä. Bucuresti, 1943, vol. II, p. 870—871. 31 Tudor Pamfile, Cräciunul, Bucuresti, 1914, pag. 32 (dupä I. C. Arbone, Basarabia in sec. XIX-lea, p. 173).
