Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
518 ION VLADUTIU 20 fice locale ale satelor menfionate erau favorabile cre$terii animalelor, färä insä ca aceasta sä fi constituit singura ocupafie a locuitorilor. Pinä in primele decenii ale secolului al XX-lea, dupä datele culese nemijlocit de la informatori pe teren in cursul cercetärilor noastre cu mai bine de douä decenii in urmá, au fost cre§terea animalelor si lucrul la pädure. Ei practicau in acea vreme, ca ocupafii secundare, apicultura, producerea $i desfacerea varului, agricultura, vinätoarea, pescuitul. Gulesul din naturä a avut aicii un rol mai putin insemnat in economia locuitorilor. Chiar din primele decenii ale veacului nostrn in aceste sate a cäpätat extindere väräritul, ca una din ocupatiile principale, indeosebi in satele comunei Bicaz-Chei, dar partial §i in Bicazu Ardelean ?i Dämuc. Vár irii i$i produceau singuri varul $i il duceau apoi cu cärufele spre desfacere, mai ales in satele moldovene. Este interesant de relevat о träsäturä oarecum particulars a ocupatiilor locuitorilor din localitäfile menfionate: ei nu au practicat in trecut munca sezonierá la munci agrare in alte regiuni ale färii. Cu alte cuvinte, ei nu plecau la munci agricole sezonier, a§a cum am intilnit fenomenul in multe alte zone montane de la noi din Carpati. Intr-un fel chiar §i munca la pädure ar putea fi consideratä mai degrabä drept о muncä cu caracter sezonier, pentru cä ei plecau la lucru la pädure abia dupä ce i§i terminau de arat suprafefele de teren bune pentru agricultura, stäteau la pädure pinä venea vremea cositului finului, in iulie-august, cind se reintorceau §i fäceau finul pentru a-$i asigura nutretul pentru animale pe perioada de iarnä, iar toamna plecau din nou la lucru la pädure pinä spre vremea särbätorilor de iarnä cind reveneau la casele lor. Satele situate de-а lungul väii riului Bicaz fiind sate de granifä — cele de la vest de Tico$ aparfineau Transilvaniei, iar cele de la est Moldovei — aveau situatii deosebite in privinta formelor de proprietate asupra terenurilor de finefe §i päsune. Cele moldovene äpartineau mosiei Bicaz. Cele transilvänene nu aveau in proprietate asemenea teren uri §i erau obligate sä le ia in arendä. Dupä datele consemnate pe teren, satele romäne^ti transilvänene luau in arendä muntii, fie de la unii grófi maghiari care stäpineau muntii, fie de la satele maghiare din secuime ca Mädära?, Sindominic, Cirta sau ora?ul Gheorgheni, care erau proprietarii acestor terenuri. Informatorii foarte inaintati in virstä din aceste sate romäneijti ne-au relatat faptul cä arenidarea muntilor era de fapt reinnoitä de la an la an in citeva situaüi, deci era vorba de о permanentä de folosire. Asa, de pildä, locuitorii satelor Bistra, Teleac, Tosorog §i Bicaz-Centru luau in arendä muntii Lopo?orogul §i Bistra „din mo§i strämo§i“, muntii apartinind locuitorilor din comuna Valea Strimbä. Muntele era fiecare impärtit pe „pärti“, deci era о anume rinduialä sträveche in modul de folosire al pä§unilor §i finefelor acestor munfi. Prin urmare, cei care au folosit de facto muntii erau romänii din satele mentionate si nu proprietarii de jure ai muntilor. A§adar, aspectele etnografice legate de cre§terea animalelor in aceste locuri pot fi considerate ca vechi aspecte traditionale ale acestei ocupatii in aceste pärti ale
