Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
484 POMPEI BELCIUG 12 produc, cu tótul alta este situa(ia in cazul culturii populare. Aici cultura materials nu coincide neapärat cu notiunea de civiliza^ie. Este in afara oricárei indoieli cä in cazul natiunilor europene cultura materials popularä se caracterizeazä printr-o valoare artisticS permanents, fiind in aceea^i mSsurS operS de arts cit $i obiect utilitar. De aceea cind se vorbe§te despre о civilizatie ^SrSneascS, in general se are in vedere cultura popularS cu valorile sale specific determinate de un anumit cadru socio-geografic spre deosebire de civilizatia industrials moderns cu vocatie cosmopolitS §i extensiune planetarä, dar fSrS caracteristici etnice. Se afirmä, pe buna dreptate, cS in cazul culturii avem de-а face cu „un ansamblu de valori spirituale trainice ?i in aceasta acceptiune, uneori, se opune „cultura europeanS“ „civilizatiei americane“, subliniindu-se astfel cS, cultura europeanS reprezintS sinteza unor valori permanente, in vreme ce civilizatia americana nu a produs aceste valori durabile, desi a a tins cel mai ínalt nivei al civilizatiei tehnice, cunoscut in istoria omenirii“22. Desigur cS $i ín cazul culturii populare putem vorbi de aspectui spiritual al acesteia intelegind „produsul tendintelor de a atinge idealurile legate de frumos, bine, adevär, dreptate, fiind ansamblul de idei, reprezentäri opere de artá, simboluri, obiceiuri, obiecte in care aceste idei au fost permanentizate“23 24. Termenul „folk society“ sau „folk culture“, introdus in literature americanS de specialitate de cStre unii sociologi (H. W. Odum) §i antropologi sociali (R. Redfield), incerca sS opunS tipului modem de societate, cu un inait grad de urbanizare, industrializare §i dezvoltare tehnologicS, un tip de societate atit genetic mai veche cit §i structural mai primitivS. De altfel, din acelea§i ratiuni au fost concepute numeroase tipologii bipolare precum Gemeinschaft-Gesellschaft (Tönnies), solidaritate mecanicS-solidaritate organicS (Dürkheim), traditional-rational (Max Weber), rural-urban (Sorokin, Zimmermann §.a.), sacru-profan (H. Becker), sisteme primare-sisteme secundare (Freyer), pentru a numi doar citeva dintre acestea. Redfield dupS ce aplicase termenul la inceput numai la analiza societS(ilor tribale fSrS cultura scrisS l-а extins $i la colectivitStile tSrSne^ti arhaiee, sfir?ind prin a sustine cS ar putea fi uzitat pentru intelegerea unor forme de culturS total diferite precum renasterea, feudalismul sau chiar sistemele agrare industrializate din California zilelor noastre. Totu§i notiunea de culturS popularS este mai frecvent folositS in cazul culturilor preponderent nescrise cum e cazul indeosebi al culturii t&rSne$ti, acceptie ре care о intilnim $i in sociologia germanS sub denumirea de „Volkskultur“2/‘. Cultura popularS nu poate fi analizatS fSrS о raportare a ei la con-22 J. Szeczepanski, Nofiuni elementare de sodologie, Editura $tiintificä, Bucure?ti, 1972, p. 62. 23 Idem, loc. cit. 24 Vezi W. Bernsdorf (Hrsg), Wörterbuch der Soziologie, Ferdinand Enke Verlag, Stuttgart, 1969, p. 294—295.
