Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
482 POMPEI BELCIUG 10 varea in limitele posibilului, desigur, a traditiei culturale, a valorilor autentice. Pe parcursul cercetárilor de térén, cit §i din contactele directe cu speciali§ti ai domeniului §i cu creatorii populari am constatat cá nu este deloc simpla initierea unui set de mäsuri care sä fie cu adevárat eficiente in aceastä direcfie. Dacä existä conditionäri sociale, cauze obiective ale renuntärii la unele forme traditionale cum este cazul arhitefcturii populare, avind in vedere casele täräne^ti in primul rínd, nu este mai putin vizibilä о orientare gre§itä in producta altor valori traditionale datorate in principal introducerii unei men tali táti comerciale. In cazul zonei Mure$ului superior, disparitia caselor traditionale din lemn, renuntarea la omamentica specificä locului este evidentä. Inlocuirea lemnului incrustat la porti $i garduri cu metal §i beton se generalizeazä. Aparitia faiantei exterioare, a prefabricated, motive decorative fistichii, conferä fafadelor noilor case о notä bizarä intr-o zonä cu traditie bine fixatä in prelucrarea artisticä a lemnului. Textilele din interiorul locuintelor, precum $i mobilierul traditional, tree prin transformäri cu totul nedorite. Atit introducerea mobilierului de serie cit §i confectionarea unor piese cu motive ornamentale improvizate, diminueazä pinä la disparitie interesül pentru cel traditional. Aceea§i tendintä spre ínlocuire a unor materiale traditionale cit §i a preluärii unor motive din alte zone se fac simtite in cazul pieselor de port popular cu efecte färä indoialä reprobabile. Nu vom intra in detaliile acestor modificari care marcheazä о gamä mult mai largä de produse ale culturii populare traditionale. Vom face insä citeva referiri la contextui in care eie se manifestä. Un „aport“ negativ substantial in alterarea acestor valori revine sistemului de „comandä“ a acestor obiecte. Reteaua cooperatiei de consum ifi a celei meste^ugäre^ti este interesatä aproape exclusiv de latura economico-financiarä a acestor productii, stimulind prin aceasta creatorii populari sä se indepärteze de tehnica, materialele §i specificul artistic al zonelor unde se aflä aceste centre de comenzi. De§i existä reglementári in vigoare care obligä unitätile comerciale sä obtinä avizul speciali§tilor, al forurilor culturale judetene, sistemul s-а dovedit putin eficace. Totodatä, se poate constata in rindurile creatorilor de artä popularä, renuntarea in bunä eunostintä de cauzä la productia unor valori autentice, sub presiunea comenzilor atit ale unitätilor socialiste, dar mai ales a clientilor individuali, din motive evident pecuniare. Controlul desfacerii produselor de artizanat rämine о problemä departe de a fi rezolvatä. Creatorii populari autorizati continuä sä desfaeä indeosebi in statiuni balneo-climaterice, la diverse tirguri sau pe sträzi cele mai nästru^nice produse, ale cáror prototipuri nu sint avizate. Nici la magazinele de profil situafia nu este rezolvatä dupä criterii valorice. Noul nu inseamnä in acest caz neapärat valoare, ci toemai reversul.
