Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
ai Ministerului de Industrie si Comert, ai Regiei Monopolurilor Statului §i ai Casei Pädurilor111. Memoriul inaintat Mitnisterului de Industrie ?i Comei't cu acest prilej de cätre societätile carbonifere cerea in domeniul politici! preturilor, sä se ia in considerare toate elementele cheltuielilor de productie, recalcularea definitivä a preturilor pentru anul 1920, stabilirea periodica a preturilor in viitor la fiecare trimestru, asigurarea unui profit net de 30%, cuprinderea amortizärilor in pretul de cost etc. In domeniul desfacerii cärbunilor cerea garantarea posibilitátii de a vinde 20% firmelor particulare, restul urmind sä fie prédát cäilor ferate20. Reprezentantii autoritátilor economice au acceptat marea majoritate a propunerilor fäcute de societätile carbonifere, cu deosebirea cä au acordat un profit net de 20% la cheltuielile de; productie §i au acceptat sä pläteascä rate de amortizare numai pentru investi tiile recente de utilaj mecanic. C.F.R. a mai adimis ä ridice cele 80% din productie care ii reveneau in termemül oportim, iar pentru restül de 20% sä punä la dispozitie trenuri speteiale pentru transportarea combustibilului in timp util la industrie si consumatorii casnijci21. Pe baza deciziilor consfätuirii din aprilie au inceput consultäri intre societätile carbonifere §i Comisia pentru fixarea preturilor la cärbuni de pe lingä Directiunea Cärbunelui. Conform indicatiilor, preful tonä urma sä fie calculat prin suma cheltuielilor de productie, plus 20% beneficiu, la care se adäugau impozitele si amortismentele. Acest mod de calcul era extraordinär de avantajos pentru societätile carbonifere, deoarece el insemna practic scutirea de impozite $i incasarea unor amortismente pe seama statului. Dacä mai adäugäm si faptul cä Societatea Petrosani introduce in calculul prefului de cost toate cheltuielile social-culturale si avantajele in naturä acordate muncitorilor, reiese cä adäugind 20% la valoarea lor, eie se transformau de fapt in venituri pe seama statului, cäci ele nu mai constituiau о povarä pentru bugetul societäfii, ci un izvor de ci§tiguri22. Cu toate acestea, societätile au continuat sä-si manifeste nemulfumirea fafä de nivelul preturilor acordate, argumentind cä ele ar fi fost mult sub nivelul preturilor mondiale. Totu$i, conform calculelor Ministerului de Industrie §i Comert, ín martié 1921 pretul cärbunilor englezesti transformat in lei varia — la calitätile comparabile — intre 560—630 lei, adicä nu cu mult peste pretiil celor mai buni cärbuni románesti23. In urma mäsurilor adoptate de Congresul producätorilor de cärbune, precum si datoritä märirii preturilor, aprovizionarea cu cärbune a cäilor de comunicatie s-а imbunätätit simtitor. In consecintä, autoritätile 414 BÁTHORY LUDO VIC 8 rJ istoricul dezvoltärii exploatärilor de cärbuni in Románia, in Contribufiuni la istoricul industriei miniere in Románia, Bueureijti, 1931, p. 7. 20 Arh. Stat. Bncuresti, Fond Uzinele de Fier si Domeniile Re?ifa (ln continuare — U.D.R.), Ds. nr. 22/1920, f. 15—16. 21 Istoricul dezvoltärii exploatärilor de cärbuni in Románia, p. 7. 22 Arh. Stat. Bueureijti, Fond Min. Ind. ComerfDs. nr. 1.049/1921, f. 90—91, 121—124. a Arh. cit., Fond cit., Ds. nr. 1.048/1921, f. 196—199.
