Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
256 VASILE DOBRESCU 22 ditare, dar mai ales de proporfia relativ mare a depunerilor in portofoliile bäncilor, a cäror valorificare se realize cu cele mai mici riscuri pentru existen^a lor prin imprumuturile mobile $i avantajoase depunätorilor ce-?i vedeau asigurate dobinzile. In acest sens este sugestiv faptul cä, intre ritmul de cre$tere al depunerilor $i al cambiilor, s-а stabilit, nu intimplätor, о strinsä legäturä, valoarea lor fiind sensibil egalä in bilanful general al bäncilor. Situafia de mai jós este edificatoare79: Anii Cambii Depuneri 1895 10.192.752 fl. 11.720.932 fl. 1900 30.792.920 k. 34.953.431 k. 1905 56.717.811 k. 58.592.207 k. 1910 107.160.362 k. 104.753.925 k. 1914 115.058.578 k. 111.091.180 k. Färä a absolutiza aceastä interdependentä, $i corelind-o cu creditele de reescont, ca urmare a dórinkéi de amplificare a operatiunilor financiare de cätre conducerile bäncilor, remarcäm, in astfei de imprejuräri economico-financiare ca destul de fireascä prezen^a unor portofolii atit de mari de cambii, care, cu excepta citorva bänci cu putere financiarä nesemnificativä, n-ar fi putut fi mic$orate, oricitä bunävoinfä ar fi avut principalii ac^ionari $i conducätori ai institufülor de credit romäne$ti, färä a limita in mod voluntar cifra valoricä a operatiunilor financiare active, concomitent cu cea a depunerilor. Situatia impusä de primul räzboi mondial bäncilor oglinde$te partial о asemenea stare de lucru, cind portofoliul cambiilor — la bäncile inregistrate in Anuarul bäncilor — s-а mic$orat in 1914 pinä la suma de 41.968.775 k.80, din cauza inflatiei, a abundenlei de numerar §i posibilitätilor de rambursare la termen a cambiilor, precum $i a stagnärii $i chiar a scäderii activitätii institutiilor de credit. Rolul cambiilor va fi preluat, in conditiile mentinerii unei rate inalte a depunerilor din anii räzboiului, de operafiunile in cont curent §i pe efecte publice favorizate de inflafie sau impuse de imprumuturile formate de räzboi. Pentru a suplini deficientele rezultate din termenul scurt al imprumuturilor cambiale, conducätorii marii majoritäfi a bäncilor romäne$ti vor recurge pe cit posibil, mai rar, la acfiunile de protestare ?i improcesurare a scadenfelor la multe din datoriile de aceastä naturä, prelungindu-le, la cererea debitorilor, pentru a le oferi acestora posibilitäti de gäsire a unor noi surse economice necesare lichidärii creditelor primite. Prelungirile se fäceau indeosebi pentru debitorii care ofereau 7!' Nicolae N. Petra, op. cit., p. 107—108. 80 Ibidem, p. 112.
