Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
13 BÄNCILE ROMÁNESTI DIN TRANSILVANIA 247 ditiile permanentei cerinte de capital lichid, iar pe de altä parte, al prezentei acestora in portofoliile bäncilor, conform statutelor acestora pe perioada destul de indelungate. Dobinzile la depuneri erau de regula intre 5—6%, in perioada crizelor financiare §i de 7%, variind dupä felul condi^ionärii retragerii lor §i dupä conjuncturile economice, a abundentei sau nu de capital lichid. Multe din bäncile romäne$ti precizau garantarea depunerilor pe lingä acoperirea lor sigurä, cu ipoteci, iar exicibilitatea acestora, mai ales in sume mari, era reglementatä, ín a$a manierä, incit sä se efectueze in termene care sä nu pericliteze existen^a institu^iei financiare respective. In situafia bäncilor romäne§ti trebuie consideratä valoarea mare a depunerilor ?i in comparare cu capitalul social §i fondurile de rezervä pe care le depä$esc in mod substantial. Astfel, in anul 1900 capitalul social de 9.631.566 k., plus fondurile de rezervä de 3.007.965 k. erau inferioare sumei depunerilor de 34.953.431 k., adicä 29% din valoarea acestora47. Situatia se amelioreazä relativ, pinä la 1914, datoritä sporirii capitalului social §i a rezervelor astfei cä acesta reprezintä circa 21,5% din valoarea depunerilor de 111.879.978 k.48 *. In acest fei, depunerile de§i figureazä in pasivul bilanturilor bancare au avut un rol activ, insemnat in subventionarea imprumutärilor acordate de bäncile romäne^ti, determinind, intr-o oarecare mäsurä, insä$i genul preferential al creditelor acordate, in principal al acélóra de tipul cambial. Depunerile sint efectuate de cätre diferite categorii sociale cu о putere economicä foarte variabilä, färä nici un fei de opreli?te in ceea ce prive$te märimea sumelor. Astfel, eie oscileazä de la citiva creitari sau fileri la zeci, suté $i chiar mii §i zeci de mii de florini sau coroane. Este adevärat cä in bilantul bäncilor apar un numär foarte mare de depuneri mici ceea ce denotä participarea la activitatea bancarä a unor deponenti din rindul categoriilor sociale rurale modeste, ale täränimii mijloca^e $i instärite, a unor orä$eni cu avere modestä, dar subventionarea, de ansamblu, a institutiilor financiare este practic asiguratä de numärul §i valoarea depunerilor burgheziei instärite, adeseori, in calitate de actionarä a bäncilor respective. Urmärind repartitia depunerilor, dupä märimea lor, la banca „Albina“, in anul 1892 constatäm cä din cei 6.082 deponenti, cei care au depus pinä la 100 de florini sint un numär 47 Revista economicä, III, nr. 15/1901, p. 176. 48 Nicolae N. Petra, op. cit., p. 107—108. De la aceastä regulä nu se abäteau nici bäncile mari precum „Albina“, „Victoria“, „Timi?ana“ (vezi Compas romänesc, Sibiu, 1893, p. 37, 57, 58) care inregistrau procentaje apropiate. Existau insä institutii de credit precum „Bistritana“ (vezi Arh. St. Bistripa, Fond „Bistripana“, pachet 2—3, Bilanp pe anul 1912, p. 4) sau „Sebe$ana“ (vezi Arh. St. Alba, Fond „Sebe$ana", Registrul 3, protocolul din 2 februarie 1909, bilanp pe anul 1908), al cäror raport era mai mare de circa 1:5, sau in cazul bäncii „Furnica“ unde raportul depä?ea 1:10. (Vezi Compase románepti, I, 1892, Sibiu, 1893, p. 46.
