Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
5 SCOLILE ROMÄNE$TI DIN ZONA BISTRITEI 217 cel ce ocupa func^ia. Ceea ce rezultä din aceste contribuli, scoase ?i ele de multe ori de cätre juzi säte§ti pe calea adunärii de zäloage (coase, sape, seceri, furci, in timpul verii; securi, cojoace, sumane, toluri in timpul iernii) sint sume foarte mici, care variazä dupä loc $i timp, de la 10—20 florini pinä la cel mult 60—80 florini. La acestea se adaugä uneori eite 30—40 mier^e de porumb, citeva care de lemne, mici bueäti de pämint in folosintä, zile de lucru atunci cind dascälul fiind din sat avea pämintul lui etc. ln general satele prefers oameni din sat, cunoscu^i, care cereau mai putin §i care erau intotdeauna $i cei mai slabi. Tot astfei satele prefers in locul pläfilor ín bani, pe care ii puteau face greu, plStile ín produse. ín asemenea ímprejurSri, invStStorii mai in virstä, impovSra^i cu familii, poartS in general gospodarie proprie, mai micS sau mai mare, dupS priceperea §i posibilitStile fiecSruia, tin päminturi in parte, pe care le lucreazS cu cite о slugs, cu clSci etc., tin animale cu oamenii din sat, duc alSturi de pSrintii §colarilor lor toatS povara unei gospodarii. Cit despre continutul instructiei $colare, aceasta, pe mSsura pregätirii dascSlului — cum era invätätorul asa era $i §coala —, se rezuma la scris, citit, socotit si cintSrile biserice$ti. Foarte adesea, efectiv, scoiarizarea celor 20—30 de copii intre 6 $i 12 ani se reducea la lunile de iarnS, íncepínd din prima sSptSminS a postului mare, dupS ce se adunä tótul de pe hotar §i pinS la sSrbStorile Pa$tilor, cind vitele prind sS iasä la iarbä. §i totuiji, peste toate aceste vicisitudini, cauza $colarä se mi§cä íncet inainte, cSci odatS pornite pe acest fäga§ satele nu se vor mai opri, vor face de la un an la altul mai mult §i mai bine pentru instruier ea copiilor lor. Sínt extrem de miseätoare eforturile pe care le fac sute de sate románesti in aceastS vreme pentru a-$i incropi un rost §colar, oricit de firav, eforturi care aratä, odatS mai mult, vitalitatea neinfrintä a satului, dorinta sa de inaintare, evolutia sa spre con^tiinta de sine, spre national. Actele arhivelor episcopale arats cum, ani de-а rindul, rind pe rind, eie se strSduiesc sS procure un loc pe seama $colii in fruntea satului prin schimburi avantajoase de grädini sau in bani gata, infruntind adesea opozitia curtii domnesti sau citeodatS $i cu concursui binevoitor al acesteia, sä scoatä $i sä care piatra pentru fundament, sä procure, sä care §i sä ciopleascä lemnul pentru clädit, cäci $i cele mai mari íjcoli din comitate sínt clädite, la fel ca $i satele in mijlocul cärora se ridicá, din lemn, sä inalte edificiul — о casä ceva mai räsäritä decit celelalte ale satului — care va cuprinde sub acoperi$ul säu si locuinta daseälului, sä inzestreze „casa de $coalä“ cu striciül necesar: douä-trei mese lungi cu bänci, о masä pentru invätätor, о tablä, о sobä, sä asigure, in sfir^it, cum puteau §i eie, о platä pentru daseäl. In spatele tuturor acestor strädanii de duratä descoperim mai intotdeauna figurile unor modesti preoti säte§ti cu däruire pentru binele de obijte care des-
