Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)

II. Istorie

9 RECENSAMiNTUL POPULAJIEI DIN 1850—1851 135 subalterni, neuitínd cu aceastä ocazie nici „fiiéra sträinilor“ diti locali taté. Foile de recensämint trebuiau sä se intocmeascä in douä exemplare. Unul era destinat armateü §i de aceea se completa de о fiter in limba germanä. Celälalt fiind menit organelor administrative pentru registrul de populate al loealitätii revenea comisarului civil care-1 redacta in limba majoritätii locuitorilor din acea localitate. Instructiunile cuprin­­deau indrumäri detaliate referitoare la completarea ulterioarä a for­­mularelor cu datele demografice mai noi, cu ocazia efectuärii revi­­ziilor anuale de cätre acelea$i comisii, spre a se putea §ti in orice mo­ment totálul populatiei din orice localitate. Conspectui local md. D, reprezenta borderoul centralizator al foilor de recensämint din localitatea respectivä, inregistrate in ordinea nume­­relor de casä $i avind totalizate toate rubricile. Rubrica privitoare la nafionalitate trebuia impärtitä in atitea subrubrici eite national itäti exis­­tau in acea localitate. Tot astfei s-а procedat §i in ce priveste religia, unde dupä ce au fost adunate separat datele privitoare la credinciosii apariinätori diferitelor confesiuni, totalurile au fost scrise in jósul pa­­ginei in subrubricile respective. Dupä inscrierea in borderouri a tuturor foilor dintr-o localitate, s-au adunat datele si s-а obtinut astfei totalul intregii populatii indi­gene. Conspectele adicä borderourile locale trebuiau centralizate separat de comisarul militar §i de cel civil pe baza foilor de inregistrare md. A, si md. B, ale fiecäruia. La fel se totalizau §i foile sträinilor, totalurile fiind apoi adäugate la populatia indigenä. Totalurile obfinute astfei de cätre cei doi comisari, militari §i civili, erau apoi confruntate unele cu altele §i daeä se constatau gre§eli sau nepotrfviri intre cele douä bor­derouri se proceda la corectarea lor. Protocolul numärärii poporului. Formularele de inseriere a locuito­rilor indigeni si a sträinilor, care au fost pästrate in localitate, au fost asezate intre douä coperte tari, preväzute cu snururi de legat. Ele au constituit protocolul de numärarea poporului si trebuiau pästrate la primärii „cu scumpätate“, adicä cu cea mai mare grijä de a nu se pierde. Pe coperta de deasupra s-а lipit о etichetä pentru titlu, pe care erau scrise: denumirea loealitätii, a subcercului, cercului, districtului mili­tar §i a tärii. Dacá existau mai multe mänunchiuri sau pachete se nume­rotau cu cif re arabe incepind cu 1. Un pachet avea, conform instruc­­tiunilor, 300 foi de inseriere. Conspecte mai departe. De pe conspectele locale ale satelor s-au intoemit cele ale subcercului, apoi din acestea, in ordinea ierarhicä suc­­cesivä, cel al cercului, al districtului militar §i apoi al intregului prin­­cipat al Transilvaniei, in conspectele de centralizare md. E, F, G. Rubri­cile pentru nationalitate si religie trebuiau impärtite si in aceste cons­pecte in atitea subrubrici de cite era nevoie, neavind importanfä daeä in raport cu numärul lor se schimba ordinea de inseriere a apartenentei etnice §i confesionale. Cheltuielile recensämtntului au fost suportate de „erariul cameral“ adicä de vistieria imperialä cäruia Comandamentul militar al Transii-

Next

/
Thumbnails
Contents