Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
106 VALERIU NITU 2 Aug. Treboniu Laurian se sträduiau, prin mijlocirea revistei Magazin istoric pentru Dacia, sä valorifice ?i sä interpreteze documente mai semnificative care vizau, unitar, istoria poporului román, la Blaj, prin Organulu Luminarei (1847—1848), intiia gazetä romäneascä tipäritä integral cu litere latiné,4 T. Cipariu cäuta sä men(inä treazä con§tiinfa nationals a romänilor in atmosfera si in contextui evenimentelor care au ridicat popoarele, ca о miscare tectonicä, de jos in sus, prin izbucnirea revolutiei din 1848. Raportat contextului socio-politic al vremii, cuvintul scris al filologului capätä о dublä semnificatie: patrioticä (prin finalitatea care afecta drepturile §i interesele romänilor, majoritatea demograficä а Transilvaniei) §i politicä-militantä (prin accentul täios, polemic, cutezant cu care se adresa celor suprapusi, interesa(i sä oprime §i sä suprime insäsi ideea de existen(á a unui popor, din fiiele istoriei). Extragem urmätorul fragment din comentariul scris de T. Cipariu, semnificativ atit prin valenta stilisticä, proprie cärturarului care si-a consacrat viata luptei perseverente spre propä§irea poporului roman, cit §i, indeosebi, pentru cä exprimä, färä ascunziijuri sau abile subtilitäti de circumstanfä, esenta unui adevär evident istoricilor constant animati sä practice о .■jtiintä obiectivä: „Vecinii no§tri, drept, ei sunt carii mai intii ne-au innegrit, dupä ce ne-au umilit §i dupä ce incepurä a avea interes a ne innegri; iar dupä ce sträinii, carii numai din spusa vecinilor ne cunosteau, incepurä a le crede impinsi de interes §i incredintati de oarba credintä a sträinilor, n-au pregetat, nu numai ráül ce aflau intru noi, ci §i bunul §i frumosul, §i tot ce ne era mai scump, numele, originea, singele §i limba a ni le defäima. ^>i dupä ce ne tractau räu in viata socialä, implurá lumea in cite cärfi au scris de batjocori, spre ru^inea noasträ, a§a cit §i ei in urmä venirä a-si crede scomiturilor sale. $i cum nu, cind pe toatä lumea vedeau cá crede? §i cum sä nu creadä nepofii de apunerea noasträ dupä ce pärintii ne aduserä la sapä de lemn? Dupä .ce ne täiarä ín mai multe bucäfi, ne lincezirä, injugarä, la ce nu se demite apói miseiül §i selavul? (Aluzie la evenimentele tragice din tim pul räscoalei lui Horea, n.n.). Unii, ca sä-§i mai usureze greutatea de pe umeri, ce ca un munte gravita pe ei, ingenunchearä inaintea tiranilor säi, särutarä varga ce-i sfi§iase, linserä scuipatul de pe fata pämintului, si capul acum batjocorit si-1 impulberarä. Ei se usurau uneori, dar cu cea mai umilitoare condijiune, de a-?i uita de singe (origine, n.n.) si limbä. Äst soi de oameni simteau rusine in consecinfele de ce lucrau, dar inteiresul le impuserä acel sacrificiu cind imprejurärile-i cereau. Fiilor, ce erau näscufi §i crescuti intr-alte fete §i idei, li se pärea un afront cind cineva i-ar fi supärat cu atingerea cä ei sunt romäni. A§a, nu erau de lipsä maii multe generatiuni decit de la pärinte la fiú si románul era strämutat cu tótul, nici mai simfea märimea, citä era pusä in numele de román“.5 Sträbate 4 Ioana Botezan, Conlribufia lui Timotei Cipariu la dezvoltarea ziaristicii го* mánesti din Transilvania in preajma anului revolutionär 1848, Documente inedite, in Apulum, Alba-Iulia, 1969 (Vol. 7), p. 95—108. 5 Biblioteca Academiei R.S. Romania, Filiale. Cluj-Napoca, ms. rom. nr. 2.289, f. 1 r. — 1 V.
