Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
Note – patrimoniu
702 MARIANA FLORA GRIGORESCU 2 plastice dupä acest pocal, ceea ce dovede?te vtloarea obiectului, caracterul sau de raritate. Una dintre copii se aflä la Muzeul de istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca5 6. Presupunem cä pocalul din Tirgu Mure? a servit ?i drept prototip pentru realizarea, la inceputul secolului al XVII-lea, a altor douä pocale, mai bogát ornamentate, avind un soclu hexagonal pe care se observä о frizä ajuratä, simata intre linii canelate düble, paraleie. Friza este compusä din motive stihzate, inscrise in romburi ?i cercuri. Deasupra soclului se aflä un briu crestat, purtind motive in forma de crin 51 patru granule. Conform tradipei, unul dintre pocalele confecponate in secolul al XVII- lea, a aparpnut reformátoraiul Unitarian Francisc David ?i ne mai pästreazä in colecpile Bisericii Unitariene din Cluj-Napoca. Cel de al doilea, pästrat in acéla?! loc, a fost atribuit ca fiind executat de aurarul Benedict Henzler din Cluj, despre a cärui activitate documentele vorbesc incepind din anul 1619®. Cercetätoarea clujeanä Magdalena Bunta, studiind cele douä pocale aflate in Cluj-Napoca, forma lor, proporpile pärplor componente, precum ?i elementele ornamentale, ajunge la concluzia cä ele au fost executate in unul ?i acela?i atelier. Arhaismul pocalului nostru, manifestat prin particularitäple sale (forma tälpii ?i a piciorului, decor) ne determina sä eredem cä este mai vechi decit pocalele din colecriile Bisericii Unitariene din Cluj-Napoca. Orbán Balázs7 atribuie pocáiul din Tirgu Mure? epocii romanice. Consideram gre?itä aceastä incadrare intrucit silueta suplä ?i avintatä ?i mai ales decorul pledeazä pentru stilul gotic. Pocalul dateazä de la sfir?iml secolului al XV-lea — inceputul secolului al XVI-lea. О altä piesä aparpne tipului de potire din argint aurit pentru care in executarea decorapei se folose?te emailul filigranat de tip transilvänean. $tim cä aceastä tehnicä specialä de decorare a pieselor de argintärie este intilnitä in documentele medievale prima oarä in 1508, sub numele de „modo transilvano“ ?i a fost folositä de la sfir?itul secolului al XV-lea ?i pinä in secolul al XVI-lea, mai ales in Transilvania ?i Ungaria. Aurarul sudeazä pe fondul de argint, sirme de argint fin räsucite in forme de petale ?i frunze. In celulele astfei formate se toarnä email albastru, ro?u, alb sau verde, care la ardere se lasä in jos iar sirma dimprejur formeazä un cadru in relief al modelului8. Pentru sporirea efectului filigranului se adäugau acestuia perle fine din argint aurit (granulape) dispuse in ?iruri, trädind influenae din arta orientalä. Potirul (pl. XXXV, fig. 2) are talpa hexalobatä, cu marginea verticalä decoratä cu un briu ajurat ?i о sprinceanä u?or areuitä. Piciorul-piramidä hexagonalä are fedele lin areuite. Intre picior ?i fus se observä un briu scund in formä de corni?ä. Fusul, de forma unei prisme hexagonale, este preväzut cu un bulb sferic, turtit, decorat cu ?ase rozete cu frägu^e. Cupa netedä, semi-5 Magdalena Bunta, Aurari clujeni $i operele lor, in ActaMN, XVII, 1980, p. 333, pl. II. 6 Magdalena Bunta, op. eit., p. 332—333, pl. I. 7 Orbán Balázs, op. cit., p. 25.
