Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
3 ROLUL BÄNCILOR ROMANE$TI DIN TRANSILVANIA 31У tive ale procesului de transferare a proprietätilor din lumea ruralä, de ruinare a marii proprietati, in scopul intereselor economice inguste ale mo$ierimii, „a unitatii de stat“, a politicii promovatä de elementele guvernante nationaliste in agricultura prin politica colonizärii artificiale in zonele locuite de nationalitavi. Legätura strinsä a bäncilor románe$ti ca $i orientarea majoritätii operatiunilor financiare spre sectorul vie^ii agrare era determinata $i de provenienta resurselor bane$ti, care in principal constituiau capitalul social sau formau marea majoritate a depunerilor $i care erau adunate de la elementele burgheziei sau depunätorilor din alte categorii sociale ce locuiau in mediul rural. De altfel, sursa economicä principalä a marii majoritäti a elementelor burgheziei $i intelectualitätii romane$ti implicata in structurarea institu^iilor financiare se fundamenta pe proprietati imobiliare, indeob$te suprafete arabile, päduri, pä$uni §i fínete, mai putin, pe surse economice provenite din comert sau exercitarea profesiunilor libere (avocati, medici etc.) precum $i a sporadicelor activitati industrial desfä$urate la nivelul micilor ateliere me$te$ugäre*ti sau ale a$a-numitei industrii de casä sau täräne$ti. Mentionäm insä, cä, burghezia romaneascä n-a pierdut din vedere sfera celorlalte domenii, $i nici nu !e-a neglijat, angajindu-se $i incercind pe mäsura posibilitätilor sale economice, sä-ri mobilizeze resursele pentru actiuni realiste $i eficiente industriale sau comerciale, in raport insä de complementaritate cu amploarea $i calitatea actiunilor financiare. De asemenea, nu trebuie sä vedem in orientarea fortuita a institutiilor financiare spre domeniul agrar si о deplasare „ad literam“ а tuturor bäncilor in mediul rural, deoarece un numär insemnat al acestora, peste 70 din cele consemnate in 1914, $i cu о fortä financiarä covir$itoare ín sistemul bancar-financiar, au fost intemeiate in principalele ora$e $i tirguri cu traditie economicä ale Transilvaniei, in comparatie cu posibilitäpile reduse ale capitalului financiar din unitätile bancare cu sediul in mediul rural, muhe dintre eie de tip cooperatist. Nu sint excluse insä, exceptüle de la aceasta regulä, avind in iocaiitäti rurale, comunale, mai bogate band romäne$ti cu un capital insemnat, capabile sä dezvolte о vie $i aproape independentä activitate financiarä.3 De altfel, a$ezarea institutiilor financiare romane$ti in ora$e a contracarat politica statului dualist de maghiarizare a centrelor urbane urmlritä in mod premeditat, bäncile romane$ti sprijinind la rindul lor extinderea retelei comerciale, a atelierelor me$te$ugäre$ti ale burgheziei mici $i mijloc'i, precum $i a institutiilor $colare $i culturale ale romänilor transilväneni. Situatia din acest punct de vedere a creat dezavantaje clientelei täräne?ti, cu proprietate micä,. pusä in fata faptului de i se märi cheltuielile pentru obtinerea imprumuturilor, prin deplasärile efectuate cu asemenea ocazii, fenomen sesizat $i adeseori criticat in articolele cu caracter economic din presa romäneascä, indeosebi de promotorii ideilor $i actiunilor cooperatiste.4 3 In aceastä privintä sint edificatoare datele economice ale unor institutii bancare precum: „Vulturul“ (Tä$nad), Arh.Stat. Sälaj, fond Tribunal, dosar 1295/1908, p. 1; „Progresul“ (Ilia Murejeanä), Arh.Stat. Déva, fond. Banca „Progresul“, dosar 3, pp. 8—9; „Racotana“ ($eica Mare), Anuarul bäncilor románé, X, Sibiu, 1909; „Plugarul“ (Cacova), Revista ecortomira XI, 1909, n=l, p. 15 etc. 4 Pompiliu Cioban, Creditül nostru. Studiu economico-financiar, Arad, 1912 p. 40 4'.
