Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)

II. Istorie

272

AUREL HOLIRCÄ

2

sä cunoascä о amplä dezvoltare, burghezia sä-$i vadä realizate obiectivele, in timp ce masele de pararii säräcite sä se proletarizeze.

In anul 1868 s-au votat douä legi de mare importanda pentru romänii diu Transilvania. Prima a fost acéla a egalei indreptä^iri a nadionalitädilor, care nu s-а apl'cat niciodatä, iar a doua privitoare la infiindarea $i funcdionarea $colilor.

Ultima dintre acestea, Legea 38 din 1868 acordä drepturi de a infiinda $coli nu numai statului ci oricärei asociadii sau confesiuni. Datoritä acestei legiferäri, numärul $coli!or se inmulde^te in mod simditor. La 1890 din totálul de 6000 de $coli, numai 1300 erau de stat, restul fiind confesionale. Numärul $colilor romane$ti in Transilvania la aceastä data era de 2200, care insä nu puteau cuprinde pe todi copiii sub obligativitate ?colarä, anual räminind in afara §colii circa 50%. A$a se explicä faptul cä in ultimul deceniu al secolului trecut procentul analfabedilor in mediul rural se ridica la 80%. ín rindul romänilor procentul $tiutorilor de carte ín acel sfir$it de secol era de abia 14%.

In 1870, a$a cum reiese dintr-un raport prezentat Academiei Romane de cätre G. Barid, in care denundä starea de inapoiere economicä $i culturalä, reiese cä din 2.100.000 locuitori ai Transilvaniei aproape 1.725.000 erau analfabedi.

„Cu toatä legiferarea in aparendä liberalä, din 1868, cu completärile ulterioare care vizau deznadionalizarea, a lui Trefort din 1879 $i Appónyi din 1907, legi aspru criticate nu numai de romám, acest proces devine politicä de stat, a$a cum se declarä fädi? atunci cind se adoptä aceste legiferäri. Ca urmare a acestora, $colile romane$ti deschise $i intrevinute cu atita greutate de populadia satelor sínt in continuä scädere. Intre 1888—1914 numärul acestora scade de la 2756 la 2170. Politica dusä de guvernul Ungariei a urmärit in permanendä acest proces in vederea maghiarizärii tinerei ?coli románcod“.2

In ce prive$te grädinidele de copii, mendionäm cä de unde in 1910 existau in intreaga Transilvanie abia 18, dupä 4 ani au rämas 5, iar din cele 26 licee numai 5 erau romane$ti.

Piedecile puse $colii romane$ti $i care au creiat mari greutädi in procesui de desfä$urare a invätämintului se pot rezuma la:

a. opozidia administradiei locale, care se sträduia din räsputeri a le frustra de dreptul pe care legea li-1 acordase;

b. baza materialä slabä a $colilor säte$ti care se íntredineau din obolui däränimii ?i care peste 80% erau säraci ori foarte säraci; refuzul statului de a acorda ajutor acestora, cäutind astfel a lovi in existenda lor;

c. proasta salarizare a invädätorului, care, pinä la 1893, cind s-а fixát plafonul de salarizare la 300 fl., era plätit cu citeva mierde de cereale, inch era obligat a face mai mult agriculturä decit ?coalä;

2 Ibidem, p. 469 $i 538.