Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
23 MISCAREA PETITION ARA (1851 — 1861) 267 acordat p impärpt fo^tilor gräniceri a?a-numipi munp revendicap. In ceea ce private fondurile menponate se aratä ca ele provin din unele venituri p bunuri ale^comunelor, iar munpi revendicap au fost donap gränicerilor drept recompensä pentru meritek p jertfele lor de singe, folosirea lor fiindu-le recunoscut p prin rescriptul imperial din 22 ianuarie 1851. Petipa aratä apói situapa fopilor gräniceri dupä desfimjarea institutiei militare, ca urmare a räpirii de cätre organele fiscului a averilor $i bunurilor lor, cerind restituirea acestora. Este de menponat faptul cä, pe lingä petipa adresatä impäratului, Vasile Na$cu a mai ínaintat p alte cereri in sprijinul intereselor populapei gränicerepi. Intre acestea menponäm cererea de a i se permite sä caute ín arhivele din Viena documente referitoare la istoria fostului regiment näsäudean de gránit; la infiintarea fondului de provente; la plutäritul pe Some? etc., pentru ca pe baza lor sä poatä apära mai bine interesek fopilor gräniceri51. In timp ce deputapunea, in frunte cu Vasile Na?cu, asalta cabinetele miniprilor de la Viena, insistind pentru urgentarea rezolvärii cauzelor fopilor gräniceri, acasä, in comunek gränicerepi, se desfä?ura о propaganda suspnutä pentru organizarea lor intr-o unitate administrativa autonomä, in care limba romána sä fie limba oficialä in administrape, iar funcponarii sä fie rontani52. Evident, activitatea desfäpiratä de deputapunea de la Viena era coordonatä cu cea de acasä, intre Vasile Na$cu p vicarul Grigore Moisil, precum $i alp intelectuali locali, existind о corespondent permanentä. Astfel, la 30 decembrie 1860 deputapunea, la indicapik primite de acasä, inaintä о petitie Cancelariei aulice transilvänene din Viena, in care cere ca pnutul fostului regiment näsäudean sä se organizeze intr-un district autonom, care sä poarte denumirea de Districtul Näsäudului53. ln aceastä cauzä s-а ínaintat, in martié 1861, о petipe p de la Näsäud, pentru a se releva faptul cä о astfei de dolean{ä este expresia voin^ei populapei din acél pnut54. Dar, a?a cum rezultä din сек ce urmeazä, prepdintele Cancelariei aulice transilvänene, baronul Francisc Kemény, nu vedea cu ochi buni о astfei de inipativä. Dimpotrivä, acesta a sfätuit pe impäratul Francisc Iosif I sä nu aprobe о astfei de cerere, „argumentind“ cä: 1. „Főstül regiment II románesc de gránit a fost alcätuit din comune care ínainte de militarizare au aparpnut mai multor jurisdicpi; deci ar fi numai lucru natural ca acélé comune sä fie acum reincorporate respectivelor jurisdicpi. 2. Nu este consult ca un popor constätätor numai din románi deprinp cu arme p aflätori chiar lingä grani^a Moldovei — unde comunicapa cu Principatele Dunärene $i in prezent este atít de vie — sä fie autonom sub conducerea p inspecpa propriilor funcponari naponali. Cäci dep ímprejurarea aceasta 51 Nestor $imon, op. eh., p. 221. 52 Acte, corespondenfe fi ordonanfe vicariale (fara autor), ín AS, nr. 20, Näsäud, 1936, p. 296—297. i:! Nestor $imon, op. át. p. 231. 51 Ibidem, p. 233.
