Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
252 IOAN POP 8 In excesul lor de zel, organele fiscului nu mai cuno$teau limite in actiunile nefaste de spoliere a fo$tilor gräniceri de averile $i bunürile lor. Mai mult chiar, funcponarii sträini ii tratau cu brutalitate pe locuitori, prezentindu-i in rapoartele lor ca fiind periculosi pentru régimül neabsolutist din acél timp. „Functionarii mari $i mici de toate liftele —, arata pe buna dreptate Virgil $otropa — adu$i din colturile cele mai indepärtate ale monarhiei, neintelegind sufletul si aspiratiile poporului nostru, in rapoartele lor, adresate guvernului si Curtii de la Viena, ii infätisau si denun^au pe rontani ca pe cei mai nesupusi si periculosi oameni"15. Fa;ä de asemenea stäri de fapt, laudele aduse fostilor gräniceri näsäudeni de autoritätile habsburgice superioare, inclusiv de impärat, pentru credinta si vitejia de care au dat dovadä in timpul existentei regimentului, nu puteau avea darui de a potoli spiritele si a aduce linistea in acel ^inut. Astfel, ordinul impäratului Francisc Iosif I din 27 august 1851, prin care steagul batalionului I al fosmlui regiment näsäudean de granitä a fost decorat cu medalia de aur, avind pe ea imprimat chipul säu, pentru statornicia fa^ä de jurämintul depus si faptele sale de arme din timpul revolutiei de la 1848—184916, nu mai putea folosi la nimie populatiei graniceresti. Lupta fostilor gräniceri pentru redobindirea averilor si a altor bunuri confiscate de organele fiscului va fi condusä de comitetul fondurilor gräniceresti, care ín sedin^a din 2 august 1851 si-a completat numärul membrilor la 1217, adicä cite un reprezentant din fiecare circumscriptie de companie. Asa dupä cum se stie. regimentül avusese 12 companii, formate din cite douä pina la patru sau cinci localitayi. Sufletul acestui comitet era invätätorul Vasile Nascu, ajutat de: vicarii Macedón Pop si apói Grigore Moisil; locotenentul pens’onar Petru Tanco; Moise Panga, directorul $colii superioare (normale) din Näsäud si de alti intelectuali de pe acélé meleaguri, legati SÍ atasa^i de populapa din acel tinut, pentru a cärei interese nu vor precupep nici un efort. Comitetul nu putea insä traduce ín via;ä hotärirea adunárii reprezentaniilor comunelor gräniceresti din 13 martié 1851, cu privire la acordarea de stipendii (burse) din veniturile fondului de monturä fiilor de gräniceri, care studiau la institute mai inalte. Aceasta, din cauzä cä fondul respectiv, ca si cel de provente si alte proprietati si bunuri ale fostilor gräniceri fuseserä confiscate si puse sub sechestru de organele administrapei financiare. Astfel, comitetul administra fonduri de care in realitate nu dispunea, neputind acorda ajutoarele mentionate fiilor de gräniceri. Un exemplu in acest sens il constituie cazul studenplor. Ioachim Muresian si loan Florian, care urmau in acei ani Academia de drept din Sibiu, in speranda cä vor primi stipendii din fondurile gräniceresti. Dar, asa dupa cum rezulta din documentele vremii, organele administrativ de stat creau tot felul de greutäti comitetului in acordarea unor astfei de ajutoare. „Ce blästämätie si 15 Idem, Dupä revolufia din 1848, in AS, nr. 7, Näsäud, 1928, p. 3. 16 Teodor V. Päcätian, op. cit., p. 705. 17 Nestor $imon, op. cit., p. 61.
