Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
230 LIVIU MOLDOVAN, GRIGORE PLOE$TEANU cu Ungaria, proiectatä de nobilimea ?i burghezia maghiarä, dornicä de a-?i perpetua stäpinirea seculara asupra románilor, cu toate cä ace?tia formau aici majoritatea absoluta a populatiei. Cu toatä impotrivirea Adunärii de la Blaj insä, Diéta nobiliarä de la Cluj a votat, la 30 mai 1848, ín absenta oricärui reprezentant román, uniunea Transilvaniei cu Ungaria $1 trecu apói la organizarea unor puternice elective militare pentru lupta ímpotriva Aust.riei, de care Ungaria voia sä se despartä ?i sä devinä independentä. ln aceste unitäyi militare, concretizate mai ales in gärzile nationale ungure?ti, erau recrutayi cu forya ?i románi, iar ímpotriva celor care li se opuneau erau exercitate crunte represalii. Mäsurile drastice ale autoritäyilor maghiare au silit pe románi sä se organizeze ?i sä se inarmeze pentru a se apära. A treia adunare de la Blaj din 15—25 septembrie 1848 a decis crearea a 15 legiuni románé, formate pe yinuturi, care erau conduse de cite un prefect ?i subprefect, avind in subordine tribuni, subtribuni, cäpitani ?i cäprari. Vasile Pop a fost numit de cätre Comitetul National Román tribün, insärcinat cu conducerea ?i organizarea a zece comune din jurul Naznei, iar prietenul säu Petru Bonta, alt tribün, a primit, ín acela?i scop, zece comune de pe valea Nirajului. In aceastä perioadä, dupä cum il informa ?i Iosif Lazar pe contele Mikó dm Tírgu Mure?, la 18 septembrie 1848, mi?carea románilor lua amploare7. Tineri románi, preoyi, inväyätori ?i frunta?i din comune, urmáreau a lumina poporul sä nu se ínscrie ín gärzile ungure?ti, ci ín regimentül románesc nr. 2 de graniyä de la Näsäud, care avea 0 companie la Monor sau ín legiunea romaneascä. Mulyí románi au ?i mers la Monor unde au jurat sub steagul ímparatului, dupä care s-au íntors acasä cu cite о pajurá cu douä capete, care reprezenta dovada cä au depus jurämintul ínaintea vice-colonelului Urban, comandantul regimentului. Cei care au rämas acasa ?i au intrat ín legiunea romanä au depus jurämintul ín faya tribunilor. Tn aceastä calitate tribunii au trimis serisori sercretarilor comunali ín care le-au indicat ziua cínd se vor prezenta ín comunä pentru índeplinirea acestei misiuni. Ni s-а pästrat о astfei de scrisoare ?i anume de la tribunul Vasile Bonta, in care se spunea „Cine dore?te, sä se prezinte la Tirimia sä jure credinyä regelui Ferdinand, cäci mline plecäm mai departe. Salutare Bonta.“ Pe dosu! scrisorii erau cuvintele: „Pricepe frate“8. Vasile Pop de asemenea colindä satele de pe Címpie indemnind pe oameni sä se ínscrie sub steagul gärzii nationale, cuvintele lui calde trezind in yärani nädejdea unor zile mai bűne9. Din scrisorile trimise de el secretarilor comunali, una a cäzut ln miinile notarului din Pänet, care a trimis-o imediat autoritätilor maghiare de la Scaunul Mure?. Activitatea tinärului Vasile Pop a fost supraveghiatä ?i a inceput sä fie urmärit pentru a fi arestat, astfei cä trebui sä päräseascä Nazna ?i sä se refugieze, adäpostindu-se mai ales la prefectul Vasile Moldovan din Chirileu ?i la fratele säu, preotul Isaia Moldovan, precum ?i la vice-prefectul loan Oros, alias Rusu, din Vidrasäu, care pinä nu de mult a fost cancelist la Tírgu 7 S. Dragomir, Studii fi documents privitoare la revolutia románilor din Transilvania in anii 1848—49, vol. II. Sibiu, 1944, p. 493. 8 Traian Popa, Monográfia orafului Tírgu Muref, Tírgu Mure?, 1932, p. 162. 9 Traian Popa, Vasile Pop, un martir al cauzei nationale, in Progres fi Cultura, Tírgu Mure?, nr. 10 decembrie 1935. 7
