Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
I. Arheologie
DATE PRIVIND UN STUDIU ARHEOLOGIC AL SIGUI$OAREI 87 VI—VII in Dacia. Aceastä descoperire completeazä datele oferite pina acum de cimitirul nr. 1 de la Bratei a cärui duratä de existentä se opre§te la sfir$itull secolului ail V-lea. ln afarä de materialele prezentate pinä acum s-au mai descoperit in a$ezare $i 2 pietre de märime mijlocie (0,20 X 0.30 m,- pl. XLIV/3, 4) dintre care una a aparfinut unei iconstructii mai vechi din piaträ aflatä undeva in a§ezare deoarece are ürme de mortar pe suprafata. Pietrele acestea au pe suprafata lor о serie de semne incizate adinc a caror semnifioatie nu a fast elucidatä pina ín prezent. Piaira rep rézén tata la fig. 3 contine о combinatie de semne care pot fi íntilnite pe pietrele de la Sión (Prahova), in cetatea descoperitä acolo. De asemenea, astfel de semne apar pe pietrele constructiilor románé §i bizantine $i pe pietrele catedralelor medievale din Europa occidentalä.5 Piaira a fost refolositä dupä ce s-а spart, intr-un pietrar al unui bordei din secolele VI—VII (B 13). Piaira reprezentatä la fig. 4 contine 5 semne de la stínga spre dreapta dupä cum urmeazä: V pe orizontalä cu deschidere spre stinga $i 3 linii paralöle verticale urmate de un punct. Ar putea fi interpretata ca reprezentínd cifra 8 romanä. Semnele sint marcate pe о suprafata plana curätitä de mortar. Aceastä piaträ a fost gäsitä de asemenea intr-un cuptor pietrar al unui bordei din secolul al VIII-lea. Consideratu finale A$ezarea de la Dealul Viilor permite urmärirea evolufiei unui sat prefeudal pe parcursul mai multor seeole deosebit de importante pentru istoria poporului roman. Valoarea ei spore$te mai ales prin descoperirea in 1978 a cimitirului. Existä mai multe elemente care concurä la ideea atribuirii acestui sat populatiei autohtone daco-romane ?i románe^ti, elemente cunoscute ín general §i ín alte a§ezäri cum ar fi: continuitatea in tipul de locuintä pe toatä durata, continuitatea tipurilor de instalatie de foc pe toatä perioada, continuitatea tipurilor de unelte §i a formelor de vase precum $i a repertoriului decorativ etc., dar mai ales pentru о perioadä importantä (secolele IV—VIII) continuitatea ritului ?i ritualului de inmormintare (incineratia) de tip provincial roman. Concluzia care se impune in aceastä situate este cä avem de a face $i la „Dealul Viilor" cu о a§ezare de coloni§ti romani in primul rind si de -autohtoni daci, care au perpetuat ritualul bine cunoscut in imperiu in mediul provincial, al gropilor arse, ре о perioadä de timp lungä dupä retragerea stäpinirii románé din Dacia. ín ce prive$te problema religiei practicatä de aceastä comunitate care i§i incinereazä morfii, lucrurile nu sint incä foarte clare. ín necropolä nu s-а descoperit pinä in prezent nici un element dar care sä poatä permite afirmatia cä avem de a face eventual cu о populate cre§tinä, de§i in a^ezare existä unele semne care ar putea fi interpretate in acest sens — cruci 5- Gr. Tocilescu, Dacia ínainte de romani, Bucure§ti, 1880, p. 559 §i urm.
