Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
Recenzii
658 cum rnenjioneaza Demény Lajos, autorul capitolului V, douä probleme fundamentale: a) dacä comunitatea secuilor de rind „i$i va putea pástra sau nu situajia ei liberä in condijiile sistemului organizärii societäjii transilvänene pe stäri; b) dacä „se poate oare dispensa puterea centralä de fórja militarä a secuilor de rind” — intr-o perioadä criticä, cind Principatui autonom al Transilvaniei era amenintat pe de о parte de inaintarea Porjii, pe de altä parte de politica expansionists habsburgicä. Mijcärile sociale continuä in Secuime ?i dupä räscoala din 1562 (capitolul VI: Magyari András, Borbáth Károly), ceea ce denota cá diéta de la Sighi?oara, convocata cu scopul de a solufiona problemele, care au dus la aceastä uria?ä ridicare de forje, cu hotäririle sale contradictorii, in loc sä amelioreze situafia, a gräbit procesul de aservire, de iniobägire a secuilor de rind. Autorii subliniazä cá diéta, pe lingä faptul cä a läsat nerezolvate antagonismele de clasä pe plánul mai restrins al societätii secuie§ti, acéla intre secuii de rind §i frunta?i, n-a rezolvat nici conflictui existent pe plan mai larg, acéla intre secui sí societatea mai evoluatä din restül Transilvaniei. Puterea princiarä continua sä doneze nobilimii din comitate mo§ii tot mai intinse din Secuime. Partea a II a lucrärii este dedicatä analizei räscoalei din 1595—1596 $i urmärilor ei. ln douä studii ample, reprezentind primele douä capitole a acestei párti, Demény Lajos, prezintä imprejurärile izbucnirii, desfä$urarea si reprimarea singeroasä a räscoalei, iar ca urmare fireascä a represiunii, ecoul favorabil de care s-а bucurat in rindurile secuilor actele de libertäfi ale lui Mihai Viteazul. In speranta reci$tigärii libertätilor vechi pierdute, la chemarea principelui Sigismund Báthori, pus in situafia de a avea nevoie de о armatä numeroasä, secuii s-au aläturat in masä oastei antiotomane, formind aproape douä treimi din armata transilväneanä pornitä in ajutorul lui Mihai Viteazul. Diploma de libertati, eliberatä de principe la 15 septembrie 1595, sub presiunea oastei secuie§ti, adunate la Codlea, are semnificafia deosebitä, ea reprezentind primul caz din istoria secuilor, cind ei reu?esc sä-?i asigure garantarea drepturilor colective. Increzätori in actul princiar de libertate, care anula hotäririle dietei de la Sighi$oara, secuii au luat parte, in mod onorabil, la purtarea cu succes a räzboiului impotriva lui Sinan Pa$a, aducindu-$i contribufia la oprirea ofensivei otomane §i la eliberarea Järii Románéit!. Abia incheiatä expedijia victorioasä, cind la insistenfa nobilimii din Transilvania $i a frunta?ilor secuimii, avind asentimentul patriciatului säsesc, diéta revocä actul princiar, cälcind in picioare actele de libertate, pentru care beneficiarii lor, pe lingä acte viteje?ti, au dus ?i tributul lor de singe §i de viefi omene?ti. Demény Lajos puné in luminä, prin prisma viziunii marxiste caracterul de clasä al hotäririi dietei din decembrie 1595, cind cele trei päturi privilegiate din Transilvania s-au ridicat impotriva eliberärii iobagilor din „tara secuilor", cum dealtfel se ridicau cu promptitudine oricind, impotriva tuturor celor asupriti din Transilvania, indiferent de originea etnicä a acestora. Autorul accentueazä diferenfa intre caracterul spontan, lipsit de organizare $i conducere unitarä a mi^cärii secuimii de rind, care indignati de aceastä in?elare, sperau pina in ultimul moment objinerea pe cale legalá a dreptäjii $i caracterul organizat, chiar premeditat al represiunii nobiliare, о represiune necrufätoare, care a transformat anul 1596 intr-un „an de jale pentru secui”. Dupä asemenea premise istorice este lesne de inteles primirea favorabilä ce li s-а acordat trimisilor lui Mihai Viteazul in Secuime, precum §i numärul mare de secui adunaji in tabära domnului Järii Romäne§ti, cind acesta a decis sä treacä muntii. Dindu-?i seama cä singura cale de a si-i apropia pe secui, deci de a beneficia de forfa lor militarä, constä in restabilirea libertätilor colective, Mihai Viteazul a promis ?i prin actele emise a intärit libertätile mult rivnite, scojind comunitatea secuilor de rind din starea de iobägie. Aceastä atitudine promptä, de о semnificatie primordialä, explicä aderarea insuflejitä a majoritätii secuilor de partea lui Mihai Viteazul, in tot timpul scurtei $i främintatei sale stäpiniri in Transilvania, aflindu-se aläturi de el in „infäptuirea marii epopei románe§ti din pragul secolului al XVII-lea“. Aceea§i näzuinjä spre libertate, grevatä de grele obligatii militare asumate, a motivat aderarea secuilor §i la räscoala antihabsburgicä a principelui Bocskai, contribuind la recucerirea $i intärirea autonomiei Transilvaniei, iar in timpul lui Gabriel
