Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
634 ION CUCEU nu spun povesti, ci glumesc, trilälesc, trufälesc, $águiesc, spunind glume, bagiocuri, pontúi i, tiute, trifä$aguri, trulä?aguri, polo janii, minciuni, bra^oave, op$aguri, $ozíi, $oade, iznoave, iznoave, bazaconii, bancuri. Una $i aceea$i naratiune poate fi denumitä diferit in acela§i mediu de povestit, in funcfie de situafia de povestit pe care о ilustreazä: poveste sau trufá, poveste sau polojanie etc. Räspindirea acestor termem in Transilvania este neuniformä $i greu de cercetat. Ariile lor se suprapun ín cele mai multe cazuri, unii termem fiind aproape general folositi, aläturi de poveste: glumä/glume, batjocurä/batjocuri, minciunä/minciuni. Trufä/trufe a atestat de O. Birlea in Tara Oa$ului, dar aria lui nu se limiteazä numai aici, ea fiind múlt mai intinsä. Se intinde, astfei, din Alma$, Arad, prin Bihor, Sälaj ?i Sätmar $i trece peste Oa§ in Maramure?. In Secuime §i in Cimpia Transilvaniei forma tieiä este atestatä, de asemenea, in citeva localitäti izolate. Ceilalfi termeni se pare cä au in ultima vreme, о frecvenfä din ce in ce mai scäzutä, fiind väditä retragere din uz. Tot mai rare sint, astfei, denumirile de polojänii, bazaconii, op$aguri. Destinele celorlalte sint ?i mai dificil de urmärit, deoarece, pe vechile sensuri, cu care circulau, s-au altoit infelesuri noi. Astfel, snoavä/iznoavä care a denumit, probabil, о categorie narativä precis determinata in trecut, apare rar cu vechea incärcäturä semanticä in Transilvania. Se vorbe$te pe alocuri, de cineva care ,,s-o fäcut de iznoavä" expresie echivalentä cu ,,a se face de poveste'' care a §i inläturat-o din limbä pe prima. Sensul strävechi, bine conservat aici, nu se verificä in cazul denumirii narafiunii glumefe. Cind cineva spune snoave este mai evidentä influenfa denumirii acceptate de folclori?ti, care capätä putere de circulate datoritä räspindirii culegerilor de próza popularä in mediile folclorice. Aceea$i este situafia termenului basm, pe care O. Birlea l-а atestat cu sensul de narafiune glumeafä in Transilvania nord-vesticä34. $i mai complexä este terminológia popularä referitoare la legende. O. Birlea afirmä pe baza cercetärilor sale de teren, ca „specia e denumitä popular, pretutindeni la noi, poveste"35. Termenul i$i extinde, intr-adevar, sfera de cuprindere $i asupra acestei categorii in mäsura in care diferitele tipuri de legenda reu§esc sä se ridice prin acte de performare, la inälfimea pove$tii. Cél mai adesea, insä, legendele au acéláéi régim de manifestare cu povestirile superstifioase, fiind date ca „intimpläri adevärate": ,,s-on-timplat, nu-i poveste", ,,asta nu-i poveste, cä-1 $tiu eu cä ala, о fost strigoi“ etc. Indeosebi legendele despre fimfe mitice,- strigoi, pricolici, Fata Pädurii, mäiestre, balä, §olomonari sint frecvent legate de anumite persoane din sat sau din imprejurimi $i nu se disting de povestirile superstifioase. Nici aceste legende, nici povestirile superstifioase nu sint denumite decit incidental prin termenul poveste. Pretenfia legendei §i a povestirii superstifioase de a infäfi$a adevärul $i de a fi crezute „färä §oväire" cu atit mai mult cu 34 Ibidem, p. 109. 35 O. Birlea, Mied enciclopedie a pove$tiIor románéin. Bucure$ti, Ed. §tiin{ificä, 1976, p. 213.
