Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
TERMINOLÓGIA POV EST ITU LU I 629 pinä la intelesul de nuvelä (novella, cu sensul de poveste) $i narapune istoricä, povestiri, de fapt strict istorice, controlabile".22 Incä de la sfir§itul secolului al XVI-lea apare in unele texte verbul a povesti cu sensul de a relata, de a spune. Legenda Dminecii, ín versiunea lui Popa Grigore din Mähaci, se incheie cu о exortape, sub biestern, cerindu-se räspindirea narapunii: ,,oare cärtoraliu va fi oare va fi vladico, oare va fi preutu, oare diacu cela ce nu va poveasti $i no va spounre tutindire acéla sä fie blästämatu de domnulu"23. Incä de pe atunci, a?adar, narapunile se spuneau, nu numai se povesteau. La 1642, verbul apare de mai multe ori, de fiecare datä cu intelesul de a relata о invätäturä24, pe care $i-l pästreazä partial §i mai tirziu (1650, 1651)25. Prin 1692 о povestire superstipoasä e spusä, nu povestitä: ,,iar mai apói le-а spus $i poveste vulturului... iar ei auzind au perceput cugetul lucrului"26. De cite ori apeleazä la tradipa oralä, cronicarii, indeosebi moldovenii M. Costin, I. Neculce §i N. Costin subliniazä faptul: „spun oamenii bätrini", „precum spun“, „din poveste in poveste" etc. La C. Cantacuzino pove§tile sint numite, cum am väzut, $i „spuneri“, iar bätrinii „povestesc" de cele trecute, dar „dói intr-un chip nu povestesc ci unul una, altui alta bäsnuiaste"27. De la sfir$itul secolului al XVIII-lea pinä astäzi cimpul semantic al familiei poveste/a povesti nu s-а schimbat aproape deloc in zonele folclorice din Transilvania, ca о dovadä indirecta a conservärii elementelor arhaice in aceastä parte a färii. In prima parte, unde am marcat ?i citeva testäri terminologice, gäsim puncte de sprijin in demonstrarea acestei situapi. Adäugate datelor prezentate aici, atestärile fäcute de folcloristi, e drept ?oväitoare, intregesc tablóul devenirii termenului poveste pinä la a acoperi, prin sferele sale de inteles, toate categoriile de narapuni de provenientä tradiponalä. Din eite se $tie pinä acuma, poveste este termenul cél mai räspindit in folclorul romänesc din Transilvania §i cu sfera de cuprindere cea mai largä, incluzind pretutindeni intelesul de narapune, aproape indiferent de specie. Prezent intr-o serie intreagä de expresii paremiologice, de locupuni verbale, cu о neobi§nuitä putere de circulape, cuvintul ar merita din plin о cercetare aparte, de pe pozipile sociolingvisticii, dar cu adinciri istorice. Intr-o privire fugarä asupra terminologiei populare referitoare la povestitul in Drägu§ (Fägära?), I. Cazan a fäcut observapi pline de miez. Constatarea unei remarcabile freevente a substantivului poveste $i a verbului a povesti, 1-au determinat sä faeä un sondaj metafolcloric, pentru determinarea valorii lor semantice. Dacä substantivul i?i 22 Chipmia, op. eit-, p. 27. 23 В. P. Hasdeu, Cuvenfe den betrani.... p. 54. 24 M. Gaster, op. cif., pp. 94—95. 25 Ibid., pp. 153, 232. 2e Ibid., p. 298. 27 Cantacuzino, op. cit., p. 6.
