Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)

III. Etnografie

SÁRBÁTOAREA boului

601

Tot in anul 1898 serié regretatul Ion Pop-Reteganul ín „Revista Ilustratä"4 urmätoarele:

„ín pruncia mea (subl. n.s.)" auziam vorbind pe tata... cum in noaptea de Rusalii furau boii lui Lidi — ca el avea cei mai frumo$i bői — cum junii íi pä?teau toatä noaptea pe unde vreau ei sä pascä, iar dimineata ímpánau boul cu flori, cu frunze de paltin, cu clopotei $i zurgalaue §i duceau boul ímpodobit (subl. n.s.) la curfile domne?ti, unde flacaii primeau daruri §i beuturi; mai in urmä mergeau cu boul instrufat la posesor, iarä acéla incä-i omenea pe feciori cu beuturä §i cu báni".

ín Arhiva de folclor a Academiei Románé din Cluj-Napoca se gäsesc de la valorosul academician Ion Bianu, originär din Faget, de lingä Blaj, in ale sale „Amintiri din copilärie $i note5 urmätoarele:

„ín ziua de Sunzuene e särbätoarea boului (subl. n.s.). Din ajun feciorii frunta$ilor s-au inteles $i au ales cél mai frumos bou din sat. Peste noapte el (§i soful lui) pót fi du?i la páscut őri unde-i place feciorului-stapín. Dimineafa este adus lingä sat, unde e ímpodobit cu laicere, lepedee $i alte fesäturi de linä in colori cit mai deschise,- sunt legate toate in briue luate dela fete $i cu cingätori bätute in bumbi de aramä; coarnele sint $i eie legate $i invälite cu cingätori ?i in virfuri ?i intre virfuri sint legafi clopofei de aramä. Astfel ímpodobit, boul este inconjurat de feciori imbräcati in haine de särbätoare, e plimbat pe ulitele satului, in admirafia sätenilor, dintre cári frunta§ii se cuvine sä cinsteascä pe feciori cu bäuturä sau báni, cari se dau cu deosebire proprietarului boului de särbätoare. E о zi de mindrie pentru cei cári au boi frumo§i, socotifi fala casei".

Ion Mu?lea, in lucrarea sa $cheii de la Cergäu6 ne dä urmätoarea descriere a obiceiului:

„Un obicei interesant al Scheilor este acél al boului ferecat. El are loc in ziua de Sinziene (24 iunie). Feciorii adunä cingätori, curele, zale, clopote §i zurgäläi cu cári se „chindise$te" cit se poate mai frumos un covor, care e pus pe un bou. „Ferecarea“ lui nu se opre$te aici. Intre coarne §i pe eie i se leagä näfrämi ?i borfi/e-bentite lucrate in märgele de care poartä feciorii la pälärie — ?i flori galbene numite „Sinziene". La git §i de cele douä pärfi ale covorului i se pun clopote. Doi feciori tree la coarne, al|ii la clopote; unul la coadä, care nici ea n-a seäpat negätitä. Dupä ie$irea din bisericä, in sunet de clopote $i zurgäläi, feciorii due „boul ferecat" intii la „domnu popa"7, apoi prin toate curtile Bcheilor §i in special in acelea unde sínt fete. ínsofifi de läutarul lor, ei joaeä, färä sä einte insä, färä sä spunä nimic. Li se dä ?i bani. Dupä се-au colindat astfei pe la tofi $cheii, feciorii merg la fintina satului $i о curätä“. i

i Revista ilustratä, I (1898), p. 72.

5 Arhiva de Folclor a Academiei Románé, Cluj, nr. 270, p. 3—4.

Füget, anul 1870 — Ion Bianu, Amintiri din copilärie ?i note.

6 Ion Mu$lea, Scheii dela Cergäu, in Dacoromania, Buletinul „Muzeului Limbei Romane“, Cluj, V, (1927—1928), p. 20.

7 Preotul luteran al Scheilor.