Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
OBICEIURI DIN CIMPIA TRANSILVANIEI 591 voie sä se ülte la mórt deoarece dacá se uita copilul urma sä fie bolnävicios, galiben la fatä sau chiar orib, surd, mut etc., dupä cum a fost mortui eit a träit (Cräciunean Raveca — Iernut). Femeia insärcinatä nu avea voie sä admire florile, sä se-mpodobeascä cu eie, sä culeagä surcele iar cind vedea foc sä se mire, cäci copilul va fi cu pete ro$ii sau alte semne pe corp. De asemenea nu era voie ca sä punä in surtä porumb boabe sau fasole pentru ca copilul sä nu fie cu pistrui pe fatä. Femeia care dädea cu piciorul intr-un ciine, urma sä naseä un copil räu din fire, ciinos $i páros pe corp (Inf. David Lucretia — Dräculea). Mai demult femeile insärcinate nu mincau prune impereoheate ca sä nu naseä gemeni, nu foloseau fructe crude pentru a nu pierde copilul (Täma? Ana, Ignat Maria — Band), ln general femeile insärcinate erau respectate in mod deosebit. Nimeni nu ?i-ar fi permis sä treaeä prin fata lor. Erau läsate sä treaeä ele mai intii. Acest obicei este mostenit probabil de la strämosii nostri romani.6 ln vremurile mai indepärtate se obisnuia ca in camerä, lingä patui viitoarei mame, sä se a?eze diferite obiecte de uz gospodäresc ca de exemplu: о furcä de tors, un topor, un hirlef sau sapä pentru ca cel ce urma sä se naseä: ,,De va fi fecior / Sä tragä la topor / De va fi fä* tueä / Sä tragä la furcä" (Inf. Pop Grigore — Petea). In cazul cind femeia nu putea na§te usor, se lua peteaua de cununie a mamei si se-nfäsura de trei ori peste mijlocul femeii, in credinta cä astfei i se va usura nasterea (Cräciuneanu Raveca — Iernut). ln alte pärfi, in astfei de eazuri, moasa lovea de trei ori in usä cu piciorul sau bärbatul implinta douä topoare crucis in stilpul casei.7 8 ln timpul nasterii soful n-avea voie sä intre in camera in care avea loc nasterea. El astepta cu neräbdare intr-o altä incäpere. Venirea pe lume a copilului a constituit intotdeauna un prilej de bucurie dar in acelasi timp $i de ingrijorare fatä de sänätatea $i viitorul lui. Moasa, pärintii, rudele si viitoarea nasä incercau sä faeä totul pentru a influenta inspre bine soarta noului näscut, desi poporul crede cä destinul unui om nu se poate sßhimba si oä soarta omului va fi aceea care e scrisä in „cartea sortii“. ln acest scop, íncepind din momentul nasterii, moasa despre care se stie cä cunoaste bine intenfiile duhurilor rele precum si remediile prin care se puteau inlätura urmärile nefaste ale acestor duhuri, rostea diferite uräri sau descintece, unele cu caracter preventív iar altele cu caracter curativ.9 Dupä nastere ea lua un ciucaiäu (stiulete) de porumb si lovindu-1 usor pe copil peste corp zicea: ,,А$а sä fii tu de väzut si de pläcut ca acest ciucaläu“ si apoi ridicindu-1 in brate deasupra capului, fäcea urmätoarea urare: „Fätul ce 1-am ridicat / Creascä mare si frumos / $i sä fie sänätos / Sänätos si invafat / De tät satui laudat". ín cazul fetelor se rostea о formula pufin deosebitä: „Aceastä copilä / Ce о-am ridicat / Fie sänätoasä si frumoasä / Fie bo-6 Apud Apostol, D. Culea, Datini $i muncä, Ed. Casa $coalelor, Bucure?ti. 7 Artur Gorovei, op. cit., p. 20. 8 S. Fl. Marian, Nasterea la romäni, Bucure?ti, 1892, p. 42. 9 Mihai Pop, Poezia obiceiurilor, ln Istoria literaturii románé, Ed. Acad. R.P.R., Bucure?ti, 1964, p. 36.
