Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)

III. Etnografie

PLUTÄRITUL DIN ZONA GHEORGHENI

581

Gheorgheni. In anul 1799 Széki Teleki József9 a notat, despre locuitorii comunei Ciumani, cä se ocupä ou dulg-heritul ?i cu plutaritul, iar din contravaloarea plutelor achizijioneaza secarä, pe care о folosesc pentru fiertul rachiului.

Importanfa plutäritului este subliniatä $i ín raportul lui Aranka György,10 11 precum $i in conscriptiile urbariale din anii 1773 $i 1785. Cea din urmä aratä cä In comuna Suseni fiecare gospodar face annul cite 3—4 plute, fiecare compusä din 12 grinzi. Plutele se incarcá cu scinduri täiate la ferästraiele de pe ape, sau cu $ipci cioplite. Chiar ?i acéla care nu are lemne pentru confectionarea plutelor ?i joagär pentru täierea scindurilor plutäre?te säptäminal pe plutele altora, ci?tigind báni frumo$i. Conscriptia din Ciumani aminte?te plutaritul ca cel mai important izvor de ciciig. Cei din Diträu de asemenea fäceau anual eite 3—4 plute construite dini cite 12 bueäti de birne cu о lungime de 8—9 stinjeni. Plutele se incäroau cu eite 100 de bueäti de §ipci cioplite, sau täiate la joagär. Cine avea joagär incärca plutele cu eite 200 bueäti de scinduri. Unii se angajau ca minuitori de plute $i se deplasau pinä la Alba Iulia, sau chiar pinä la Arad. La Chileni, un gospodar, cäruia ii pläcea munca, putea face anual 3—4 plute montate din cite 12 bueäti de busteni cu о lungime de 8 stinjeni ungure$tiu $i incärcate, de obicei, cu eite 100 bueäti de scinduri. Pretul acestora era de 17—19 florini.

ln cazul gospodarilor din Läzarea о modalitate sigiurä de ci$tig era plutaritul, de asemenea la cei din Joseni, unde, vaioarea unei plute transportate pinä la Tirgu Mure? sau la Reghin era declaratä la 30 de florini. Dintre locuitorii satului Valea-Strimbä mulfi s-au angajat minuitori de plute (argat=béres). Cei din Vo$lobeni reclamä cä mo$ierul, pinä la inceputul aratului, ii soute?te de unele servicii, in schimb sint obligaji de a duce plutele mo$ierului pe contul lor propriu pinä la Tirgu Mure? sau ?i mai departe. Cu pretul de vinzare al plutelor, cei de la Vo?lobeni, puteau sä-$i räscumpere toate servitutile anuale.

Plutäritul este amintit ?i printre servitutile cele mai importante ale iobagilor románi ?i maghiari din Toplifa, unde ,,bogätia adeväratä a locului este pädurea".12 Omul a? ez at aici a obtinut locul necesar gospodäriei prin defri?area pädurilor. Adeväratul venit al satului era doborirea brazilor ?i plutäritul chiar pinä la Arad. Servitutile iobäge?ti sint räsplätite prin plute. InJormatorii localnici märturisesc cä ,,prin satui nostru trece apa Mure?ului, pe care circuläm cu plutele. Plutele le transportäm ori pentru noi, ori pentru altii, primind báni pentru ele. Fara apa Mure?ului n-am putea träi."

9 Széki Teleki József, Úti jegyzékek 1799-ből (Notife de cälätorie), publicat de Péter P. Domokos, Cluj, 1937.

10 Az Erdélyi Magyar Nyelvművelő Társaság iratai (Documentele Societati pentru cultivarea limbii maghiare din Transilvania), publicat de Jancsó Elemér, Bucure?ti, 1959, p. 12; Conscriptia mo$iilor Lázár., 1773, Arhivele Statului, Cluj-Napoca, Colectia de conscriptii, fasc. 10. nr. 1/1773; Ibidem, Conscriptiile din anul 1785.

11 Un sünjén = 190 cm.

12 David Prodan, ТорЩа la anul 1785, Cluj, 1947, p. 9 si Emeric Vagner, Ciuc, ТорЩа Delileul Мигели lui, manuseris, lucrare la Inst. de geografie al Universitajii din Cluj, 1926—1927, pp. 283—342.