Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)

II. Istorie

544

SILVIA SIN, OLOSZ KATALIN

nescu-Goangä, Septimiu Bucur, Corneliu Albu, Axente Banciu, Ion Clopotel, Emil Isac, Kádár Imre. Szemlér Ferenc, Kós Károly, Tavaszy Sándor, Babits Mihály, Markovits Rodion, Szabó Lajos, Szabó István, Benedek Elek ?.a. au incercat prin ráspunsuri lucide la anchete socialculturale, prin iniperea de actiuni cultural-artistice axate pe cunoa?terea reciproca a spiritualitätii románéit $i maghiare, sä preintimpine, pe cit posibil, deteriorarea relatiilor dintre cele douä neamuri.

Dupä primul razboi mondial in Transilvania tendinta cunoa$terii reciproce prin cultura s-а manifestat atit in cercurile literar-artistice románesti, cit ?i ín cele maghiare. Astfel la 24 decembrie 1922 apärea la Oradea primul numär al revistei bilingve Ашота (redactori George A. Petre, Keresztury Sándor, Salamon László) care-si propunea in primul rind, sä publice cit mai multe traduceri reciproce, pentru cä ,,ín modul acesta cele douä nationalitäti vor ajunge in cel mai scurt timp sä se cunoascä reciproc"2. Revista se inspira din climatul umanitarist postbelic $i ráspundea apelului lansat de scriitorul francez Henri Barbusse care indemna nafiunile la conlucrare pa$nicä pe baza stimei $i prefuirii reciproce. Timp de aproape un an Aurora a fost о revistä de opinie $i de popularizare a poeziei §i prozei románe$ti ?i maghiare. Ea $i-a oferit generos paginile tuturor celor de bunä credintä, respingind ab initio ceea ce redactorii au numit „spiritul de clicä". Deschiderea largä a revistei care depä§ea cadrele strict nationale in sensul unui umanitarism european rezultä din räspunsurile unor participanti la о anchetá cu téma páreri despre apropiere. Unul dintre ace§tia, Gömöri Jenő, redactor pe atunci al revistei Tűz din Viena, recomandat cititorilor Aurorei ca muncind „foarte múlt in interesül apropierii culturale", se exprima pentru о adeväratä comuniune spirituálé a natiunilor asuprite din főstül imperiu austro-ungar. „Pe platforma comunä a culturei voim sä aducem mai aproape sufletele maghiare, slovace §i cehe ?i ín special pe platforma culturei voim sä impreunäm fortele intelectuale din toate nationalitätile ce ne inconjoará“3. Gömöri Jenő vedea posibilä „despoliticianizarea", adicä „ameliorarea psihozei de urä räzboinicä" de dupä prima conflagrate mondialä, prin minuirea altor arme decit cele distrugätoare $i anume: „cultura, literature, arta, stiinfa, arta cuvintului ?i a sentimentului"4. Speranfele nejustificat de mari pe care intelectualii ?i le puneau in culturä sint totu$i explicabile prin deziluziile produse de politica revan$ardä a cercurilor monopoliste europene. De notat cä intregul curent culturalumanitarist ce urmeazä primului räzboi mondial nu era insä de loc lipsit de teluri politice, dar se vroia un propagator al unei politici de pace. Revista bilingvä Aurora i§i propunea sä imprä$tie din mase „resignarea §i neincrederea", avind urmätoarea convingere $i anume cä „necesitatea primä e sä gäsim calea päcii"5. Eugen Relgis in articolul

2 G. Bacaloglu, Programul nostru in Aurora I (1922), 24 decembrie, p. 1.

3 Gömöri Jenő, Románii ?i maghiarii in Aurora, I (1923), nr. 7 (4 februarie), p. 7.

4 Idem, ibidem.

s (f.cf.), Am sosil prea de timpuriu, in Aurora, I (1923), nr. 4 (14 ianuarie), p. 1.