Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
483 NICOLAE PÁUN Secu, Valea Mure?ului pentru exploatare de lemne" — S.A., precum ?i Societatea „Putna" pe care о cumpärase de la „Foresta". „Holding International de Bois" din Monaco detinea cea mai rentabilä societate din ramura carpatina (cu о parte din actiuni franceze)10. Muncitorii ramurei forestiere, in cea mai maré parte tärani de la munte, neputíndu-?i asigura existenta pe peticul lor de pámínt, se angajau la intreprinderile marilor societafi forestiere pentru salarii de mizerie. Industria forestierä necesita in general muncitori necalificati, ceea ce permitea reducerea de cätre capitalist a salariilor §i sub minimül de existentä. Anchetele sociale ale vremii demonstreazä elocvent acest lucru: in timp ce la Tirgu Mure? costul vietii in 1925 era de 4 300 lei pentru о familie11, salariile muncitorilor din intreprinderile forestiere ele Väii Mure$ului reprezentau doar 37—61 % din aceastä suma. Daca mai adäugäm impozitele, amenzile ?i contributiile la asiguräri sociale, avínd in vedere §i perioadele de ?omaj, ne däm seama cä salariile erau ?i mai scäzute. Muncitorii forestieri i?i vindeau forta de munca múlt sub veloarea ei presati de $omaj, de suprapopulafia latente, de täranii munteni care nefiind de meserie lucratori forestieri se angajau totu?i la aceste exploatári in diferite perioade ale anului, ceea ce crea о continua depä?ire a cererii fortéi de muncä de cätre ofertä. ín timp ce salariul real scädea, pretul produselor de cherestea era in cre$tere. Astfel, in 1924 in timp ce salariile muncitorilor crescuserä cu 25% (ca urmarea inflatiei) fatä de 1914, preturile scindurilor au crescut cu 53%. Se sesizeazä convingätor cre?terea profitului capitali?tilor in aceastä perioadä12. Pe de altä parte, politicienii vremii urmärind rotunjirea bugetelor proprii, se läsau adeseori atra?i in mrejele tantiemelor sau acfiunilor oferite cu abilitate de finanta sträinä. Aceste practici prejudiciau interesele statului. Dat fiind faptul cä societätile forestiere erau dispersate pe intreg teritoriul tärii, ne vom folosi pentru concretizarea rolului nefast jucat de capitalul sträin in aceastä ramurä de Valea Mure?ului. Industria lemnului la női se prezenta la sfir?itul anului 1925 cu 100 de intreprinderi pe actiuni, cu un capital social de 760 milioane lei, cu 720 fabrici, utilizind о fortä motrice de 66 581 PH §i cuprinzind 45 000 lucrätori13. Din totalul capitalului social 95% era sträin, iar in consiliile de administrate ale acestor intreprinderi subventionate de finanta sträinä gäsim politicieni románi din diverse partidé. „Carpatina“, despre care am amintit, avea in anul 1925 ea pre?edinte pe Al. Hurmuzache, vicepre?edinte pe Barbu $tirbey, iar ca administrator delegat pe Max Anhauch. Este deosebit de interesantä ?i componenta membrilor acestui consiliu: D. Anhauch, C. Argetoianu, T. Ivanovici, O. Kaufmann, dr. 10 Compass Roumanien, op. cit., p. 257. 11 T. Georgescu, T. Ladislau, Räscoala (äranilor din Valea Ghime^ului, Bucurejti, 1960, p. 19. 12 G. Purcel, Cum s-а täiat ?/ se taie pädurile de stejar, in Revista Pädurilor, XXXVII, nr. 1, ianuarie, 1927, p. 77. 13 „Zigzaguri forestiere*, IV, nr. 1—4, ianuarie-aprilie, 1926, p. 42.
