Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
342 ADRIAN STOICA Anul 1905 se caracterizeazä prin dezlänfuirea unui nou val de teroare $i opresiune de cätre guvernantii maghiari impotriva románilor din Transilvania. S-а continuat politica de colonizare inceputä la sfir$itul secolului al XIX-lea. Prin legea din 1907, elaborata de Apponyi, se preconiza desfiintarea putinelor §coli confesionale románé $i inlocuirea lor cu $coli de stat in cadrul cärora limba de predare sä fie in exclusivitate numai cea maghiarä. Opinia publica din Romania Veche a protestat cu indignare contra acestor mäsuri odioase luate in cercurile conducätoare maghiare. ln toamna anului 1908 s-au desfä$urat о seamä de intruniri in Romania vorbitorii cerind guvernului sä apere interesele nationale ale tärii §i sä schimbe cursul politicii externe. Aceastä stare de spirit din Romania a fost in atenfia guvernelor Puterilor centrale. Cäutind sä abatä atenfia opiniei publice romäne§ti de la aceste probleme stringente, guvernanfii austro-ungari i-au organizat о primire fastuoasä la Viena prinfului Ferdinand, care, in toamna anului 1908, l-а reprezentat pe Carol I cu ocazia jubileului. Inanul 1909, Románia a fost vizitatä de arhiducele Francisc-Ferdinand. Vizitele, in ciuda aparenfelor, n-au avut rezultatele dorite. Contradictiile intre Románia §i Austro-Ungaria se inäspreau in mäsurä tot mai mare, mai ales cä guvernul román dorea modificarea gránitéi de sud a Dobrogei, dacä Bulgaria ar fi inceiput ostilitätile impotriva Turciei. Antanta a cäutat sä profité de íncoidaiea relatiilor dinire Austro-Ungaria $i Románia pentru a atrage pe aceasta din urmä de partea sa. Aceastä acfiune a fost ingreunatä de faptul cä spre sfir^itul anului 1910, a venit la eirma tärii guvernul conservator condus de P. P. Carp care, impreunä cu Titu Maiorescu, ce conducea ministerul de externe, erau adepti ferventi ai apropierii de Puterile centrale. Luind cuvintul in camerä Take Ionescu l-а ínvínuit pe P. P. Carp cä intervine impotriva románilor transilväneni, a cäror situatie s-а inräutätit. Romänii asupriti din Transilvania aveau о singurä armä §i anume: opinia publicä din tara lor §i cea europeanä. Dar P. P. Carp nu voia sä tinä seama de aceastä opinie, declarind cä propaganda in favoarea cauzei nationale ar fi о goanä dupä popularitate ieftinä a unor incepäde la Alba Iulia, Cluj, 1968; Unirea Transilvaniei cu Romania (sub red. I. Popescu-Pujuri §i A. Deac), ed. H-а, Bucure^ti, 1972; Tr. Lungu, Via(a politicä ín Románia la stlr$itul secolului al XIX-lea (1888—1892), Bucure$ti, 1967; I. Gheorghiu, I. Negoiu, Politica antinafionalä a claselor conducätoare din Románia faja de Transilvania ln ultimele decenii ale secolului al XIX-lea ln „Analele Univ. С. I. Parhon", $t. Sociale, Istorie, an. IX, 1960, nr. 16; C. Corbu, Pozifia socialistilor din Vechea Romänie la(ä de problema unitafii politice a poporului román la síir$itul secolului al XIX-lea in Unitate $j' continuitate ín istoria poporului román (sub red. D. Berciu), Bucure§ti, 1968; Desávir$irea uniíicárii statului national román. Unirea Transilvaniei cu Vechea Romänie (sub red. M. Constantinescu $i St. Pascu, Bucure$ti, 1968; A. Bunea, Parlamentül Romániei pentru о politicä externä iavorabilä unirii Transilvaniei cu Románia (1892—1899), in Acta MN, VII, 1970; K. Hitchins, Studii privind istoria modernä а Transilvaniei-, L. Boia, Contribufii privind criza Partidului National Román ?i trecerea de la pasivism la activism (1893—1905), in Studi nr. 5, 1971; M. Constantinescu, N. Bányai, V. Curticäpeanu, C. Göllner, C. Nuju, Cu privire la problema nationalä in Austro-Ungaria (1900—1918), in Desträmarea monarhiei austro-ungare 1900—1918, (sub red. C. Daicoviciu $i M. Constantinescu), Bucuresti, 1964; ?.a.
