Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
196 LIVIU BOTEZAN lor nobiliare. Fiindcä depoisedarea iobagilor $i jeleriior urbariali de dreptul de a folosi pädurile nu lovea direct in posibilitäfile de reproducere a fordei de muncä, nobilii vor trece in toatä Transilvania la räpirea lor pe stcarä larga. Nobilii i$i amplificau si pe aceastä caffe posibilitätile de elitig, fiindcä spre sfir$itui secolului al XVIII-lea §i la iniceputul celui urmätor au crescut prefurile lemnelor ?i ale produselor lemnoase. In general, partea läsatä färanilor a fost minima. De aceea ea se va epuiza repede, fie cä va rämine posesiune ob$tea:scä, fie cä va fi impärfitä in parcele individuale, deoarece necesitätile comunifätiffor de lemne de foc $i de constructii erau mari. Necesitäfilor gospodäriilor färänesti H se adäugau in cazul multor localitäfi ?i obligafiile imp use de autoritätf pentru asigurarea colei de lemne pe seama armatei austriece $i a functionarilor comitatensi sau scäunali. Tocmai pentru a face fatä acestor obligatii, proprietarii feudali vor impune mai multor eomune din satele sícaunelor Mures $i Sighisoara sä rezerve pädurea obsteascä numai pentru indeplinirea lor. Indifferent de eauzele care au fäeut ca unele sate sä nu posede pädure de loc sau sä о aibä neindestulätoare, färanii din astfei de localitäfi erau confruntafi an de an cu problema invingerii dificultäfilor privind procurarea lemnelor neCesare. Prefurile indicate de cei din Adrianu Mic $i Fintinele aratä cä la 1820 о familie färäneaiscä trebuia sä cheltuic 5—6 florini numai pentru necesarul de lemne de incälzit de-а lungul ierni. Suma era destul de mare. Pentru preocuparea ei, färanul trebuia !sä vindä 5—6 mierfe de griu, 3—4 oi sau un vifel in jur de un an82. De regulä. lemnele oe se cereau la construirea caselor si acareturilor erau cu mufft mai scumpe. De aceea, $i unele $i alfele, nu puteau tfi cumparate decit de gospodäriile färänesti, care aveau un potential, economic mai ridicat. Familiile särace erau nevoite sä se rezume eel mult la vreascuri, care puteau fi duse cu spat ele sau la sälcii, tulei, coceni etc., in comunele unde existau päduri alodiale interzise. Mai ale;s in aceste familii au lovit deposedärile de päduri la care s-au dedat proprietarii feudali in perioada 1785—1820. Gospodäriile de tärani tsäraei din regiunile deluroase '$i muntoase au ajuns, deci, in urma räpirii pädurilor eomune de oätre curfile nobiliare, intr-o situatie aseminätoare cu cele din a§a-numita „Cimpie a Transilvaniei". Tinind cont de considerentele de mai sus, se poate affirma cä in localitäfiffe unde s-au menfinuit intinse päduri obstesti, precum si acolo unde iobagii §i jelerii aveau acees nelimitat ?i gratuit la cede alodiale, fondul siffvic juca un rol aproape tot atit de important pentru gospodäriile säte$ti ca $i päsuniffe eomune. Intr-adevär, lemnele procurate din atari päduri ajutau familiilor taräne$ti: sä faeä fafä relativ u?or frigului din timpul iernii, färä a cheltui bani; sä-si construiascä ieftin acareturile $i casele; sä-si confecfioneze pärfile lemnoase ale principalelor unelte agricole; sä-si completeze chiar bugetul prin vinzarea lemnelor 82 L. Botezan, Tcndinfe ale gospodäriilor nobiliare din Transilvania de a introduce plante tehnice de a ameliora soiurile de pomi fructiferi ?i de vifä de vie in perioada 1785—1820, in Stefan Meie? la 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977, p. 314.
