Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
190 LIVIU BOTEZAN alodiale intinse, de unde ingäduiau iobagilor ?i jelerilor sä se aprovizioneze gratuit, fie cu lemne de foe, fie cu cele de constructie, ori $i cu unele ?i cu altele, pot fi considerate ca fäcind parte din a doua categorie de comune. Täranii dependenti din astfei de comune nu aveau posibilitäfi de a obtine ci§tiguri bäne?ti din comercializarea lemnelor, insä nici nu erau obligati sä cheltuie báni pentru a ?i le procura. Intre 1785—1820 in aceastä categorie intrau localitätile: Bärde?ti, Cipäu, Cri?, Cuie?d, Drojdie, Dumbrava, Eremieni, Herghelia, Idiciu, Idicel, Ilioara, Lechinta de Mure?, Lepindea, Lunca (comitatui Turda), Lueriu, Mitresti, Mura Mare, Mura Micä, Mureni, Mihai Viteazu, Nadä?a, Pädureni, Singeru de Pädure, Singiorgiu de Pädure, $aportoc, Vaidacuta ?i altele. In sensul afirmatiilor de mai sus, iobagii din Drojdie au relatat conscriptorilor la 1820, cä datoritä „bunävointei" stäpinilor lor dispuneau atit de lemne pentru ineälzit pe timpul iernii, cit §i pentru edificat case ?i acareturi. Nu le era permis sä foloseascä pädurile domnilor de pämint din alte comune, insä nici nu le simteau lipsa, deoarece aveau acces la cele „existente in botárul satului"56. Tot atit de edificatoare apare ?i urmätoarea declaratie a täranilor din Cri?, inregisltratä in ace:la$i an: „Folosim о pädure a satului, din care ne proeuräm lemne de foc; dar lemne de constructii n-avem, fiindcä domnii de pämint au impärtit intre ei pädurile; cind ne sínt insä necesare lemne de conistructie, domnii ne dau totu?i"57. О a treia categorie de localitäti о constituiau acele comune in care fie totalitatea locuiitorilor, fie numai о parte din ei, se puiteau aproviziona in mod gratuit cu lemne pentru ineälzit, dar erau nevoiti sä ie cumpere pe cele necesare construirii edificiilor. Astfel stäteau lucrurile ln localitätile: Remetea, Nazna, Pänet, Curteni, Cindu, SinJsimion ?i Värgata. Reprezentantii iobagilor din Remetea afirmä in aceastä privintä la 1785: „Lemne de foc avem, dar lemnele de constructii isintem nevoiti a le cumpära din altä parte pe bani mülti"58. La 1820 cei din Sinsimion au subliniat cä cea mat mare parte a lemnelor necesare construirii caselor $i acaireturilor le procurau din pädurile scaunului Mure?, plätind intre 6—12 creitari in functie de märimea copacului59. La aceea?i datä, cei din Cindu au relatat cä ?i-au imipartit intre ei pädurile säte?ti, incít cu totii aveau lemne de foc; e adevärat, unii mai multe, а!Щ mai putine,• dar lemnele necesare constructiilor le achizitionau „cu bani de la $ilea"60. In cazul comunei Curteni isätenii au declarat la 1785 cä nu erau nevoiti sä cumpere decit lemne pentru constructii. La 1820 s-au plins insä cä erau obligati sä-?i faeä rost ?i de lemnele de foc $i de cele necesare clädirii caselor ?i acareturilor, pe bani. Din precizärile lor referitoare la pierderea dreptului de pä$unal in päduri se desprinde cä räpirea acestora de cätre curfile nobiliare a constituit principala cauzä a disparitiei importantei surse de aprovizionare cu lemne de ineälzit in 56 Idem, dosar 328. 57 Idem, dosar 546. 58 L. Moldovan, I. Pop, op. cit., pp. 128—129. 59 Arh. Stat. Tg. Mure?, fond conscriptii urbariale ,dosar 335. 80 Idem, dosar 326; L. Moldovan, I. Pop, op. cit., p. 215.
