Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
186 LrVIU BOTEZAN scriptiei iozefiniste: rIApe de topit cinepa ax fi ín satui nostru in mla$tini, dar $i de la aceasta ne-а impiedicat actu alul vätaf al contelui"37. Se poate conchide deci ca riurile $i lacuriJe ju-cau un ml insemnat in asigurarea desfäsurärii unei activitati economice normale in gospodäriile faranilor dependenti §i liberi. In functie de abundenta sau insuficienfa apelor, familiile färänesti aveau asigurate facilitati ori erau obligate sä infrunte greutafi la topitul cinepii $i mai ales la adapatul animalelor mari $i mici trimise la päsunat pe tirnput verii. Referirile iobagilor dintr-o serie de sate la dificultätile cauzate de insuficienta apei scot in evidentä ca, mai ales in anii seceto$i, eforturile depuse pentru asigurarea adäpatului eichivalau ou diminuarea §i chiar cu anularea odihnei de amiazä, necesaxä atit animailelor, cit si oamenilor. ln acela$i timp, inexistenta sau insuficienta apeior pentru topit cinepa ii obligau pe säteni: fie sä presteze curtilor nobiliare zile de clacä suplimentare pentru a obtine accesul la lacurile si täurile alodiale, cum fäceau cei din Band; fie sä cadä la invoialä cu autoriitäfile comunale ale satelor invecinate, cäroxa le pläteau anumite faxe, in funefie de legäturile de cinepä duse la „topit“, cum procedau cei din Cimpenifa, Petea etc. Fireste, acolo unde existau riuri, piraie, izvoare $i fintini cu ape särate — in mäsura in care nu fuseserä transformate ide domnii de pämint in bunuri alodiale — gospodäriile täränesti erau scutite de cheltuielile impuse de procurarea sárii pentru consumul animalelor si oa_ menilor. In satele care aveau pe hotarele lor fie lacuri sau täuri mai intinse ca suprafatä, fie riuri miai mari, familiile de färani erau avantajate si prin posibilitätile de a-$i completa si varia hr ana cu pestele pe care-1 puteau prinde ín ele. Trebuie subliniat insä cä aceste posibiiitäfi erau reale numai in comunele unde proprietarii feudali permiteau pescuiitul, deoarece pinä la 1848 el a fost considerat о componentä a monopolurilor senioriale sau a drepturilor regaliene cum se numeau in Transilvania. Semnificativä este in aceastä privintä urmätoarea declaratie a iobagilor din Orosia, fäcutä cu ocazia conscriptiei cziräkyene: „ln Mures putem pescui din ingäduiala domnilor nosti ?i din asta avem Si hazne (foloase n.n.)“38. In sfirsit, intr-un numär mai redus de localitäti, pe hotarele cärora curgeau riuri ori existau lacuri si täuri, gospodäriile täxanesti aveau posibilitatea sä fölöseascä trestia, stuful, rogozul si sälciile sau rachitele ce cresteau pe malurile acestora si chiar spinii aflafi pe terenuri degradate. De aceea si trestiisurile si rächitisurile fäceau parte din categoria posesiunilor comune, in mäsura in care curfile nobiliare nu le-au aeaparat si nu le-au transformat in bunuri alodiale. Trestiisurile rächitisurile obstesti au fost consemnate de conscriptori in 1785 si in 1820 in comunele: Albesti, Bozia$, Bobohalma, Iclänzel, Hodac, Säbed, Sälcud si in alte cilteva. ln Säbed, locuitorii 37 /dem, Conscripfii urbariale mure$ene (I), p. 154. 38 Arh. Stat. R.P.U. Budapesta, F. 52, dosar cu actele conscriptiei czirákyene efectuatä in satui Orosia.
