Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
POSESIUNILE OB$TE$TI ALE JÄRANILOR DIN JUD. MURE$ (1785—1820) 181 obi?nuite pentru a-?i putea intretine vitele pe timpul verii. Astfel procedau cei din Bolintineni, care la 1785 subliniazä: „Hotaru ästa e prea mic; catä sä cumpäräm pentru päscutul boilor cu lucru de la domnii no?ti loc de päscut din hotarul Szent-Laszläului (Sinväsii n.n.)"25. Evident, in eazul satului Bolintineni e vorba de un proprietär feudal, care avea nevoie de forfa de muneä umanä pentru a-?i lucra älodiul ?i de aceea prefera sä dea pä?une sodicitatorilor in schimbul unor zile de clacä. Ceva mai avantajafi erau täranii din comunele scaunului Mure?, care nu dispuneau de ima? suficient in hotarele proprii. In partea muntoasä a scaunuilui exisfa о intinsä pä?une ob?teascä ce aparfinea colectivitäfilor säte?ti ale secuilor liberi. Animalele mari si märante ale iobagilor ?i jelerilor din satele scaunului aveau acces la ea in schimbul unor taxe bäne?ti minime. Tot in schimbul unor ireduse taxe bäne?ti aveau acces ?i la pä?unea din hotarul Sovatei, care se pare aparfinea autoritätilor fiscale ce adminiistrau exploatarea särii de la Praid. Cu ocazia conscripfiei czirákyene au precizat cä-?i trimiteau vitele la värat, fie in pä?unea scaunului, fie in cea a Sovatei, sätenii din Mitre?ti ?i cei din Värgata. Ace?tia din urmä au subliniat cä preferau pä?unea din hotarul Sovatei, deoarece era „mai apropiatä“26. Cu acela?i prilej au indicat cä obi?nuiau sä-?i ducä animalele la pä?unea scaunului din munfi ?i iobagii din Adrianu Mic, Chibed, Cindu, Drojdie, Eremieni, Rigmani, Säräfeni, Sinsimion, Vadu ?i $tefäne?ti. E adevärat, cei din Chibed ?i Drojdie nu-?i trimiteau la „värat" decit oile. In celelalte sate recurgeau insä la pä?unea scäunalä atit pentru animalele mari, cit ?i pentru cele märunte. ln aceastä privinfä täranii din Eremieni declarä: „Comuna noasträ nu are pä?une aparte,- dar aceastä llipsä о acoperim ou pä?unile scaunului unde se ingra?ä animalele noastre: boii de jug pentru 2 gara?i, oile pentru 1 gara?, iar cele mai mici pentiru 1 polturä"27. Sumele de 2 gro?i pentru „växatul“ unui bou, de 1 gro? pentru о oaie ?i de 1 polturä pentru animalele märunte, de pildä pentru un vifel, au fost indicate ?i de sätenii din Adrianu Mic, Mitre?ti, Värgata, Rigmani ?i Cindu. Locuitorii din Cindu au adäugat, in plus, cä primävara, inainte de a putea trimite animalele in munfi, obi?nuiau sä-?i finä boii de jug pe final; in schimb cele märunte, pe care le impreunau in türme, о parte foloseau ogorul propriu, iar cealaltä parte „hotarul comunei invecinate $ilea [Nirajului]“28 A?adar, pa?unea constituta una din posesiunile ob?te?ti care nu lipsea aproape nici unei localitäfi rurale de pe teritoriul actualului judef Mure? spre sfir?itul veaoului al XVIII-lea ?i la inceputul celui urmätor. Citeva sate posedau chiar pä?une suplimentarä, astfel cä puteaui inlchiria о parte din ea pe timpul verii localitäfilor invecinate 25 L. Moldovan, I. Pop, Conscriptu urbariale mure?ene din anui 1785 (I), in Marisia, V, 1975, p. 121. 26 Arh. Stat. Tg. Mure?, fond conscriptii urbariale, dosarele 338 ?i 350. 27 Idem, dosar 330 (1 gara?, cäruia i se mai spunea ?i gro? sau gro?pa valóra 3 creitari sau 6 dinari; 1 polturä sau polträ — 1, 1/2 crepari). 28 Idem, dosar 324.
