Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
CONSCRIPJIA MI LIT AR Ä DIN VARA ANULUI 1784 169 prin dói reprezentanti ai satului. Scopul ínscrierii lor, exprimat deslu$it, premerge cu citeva Inni programul räscoalei lui Horea statorit in fata Devei, la 11 noiembrie 1784, de fapt ultimátumul dalt nobilimii de aici. Gradul de maturizare social-politicä a ob?tii iobage$ti din Bozia$ este pus ín evidenfä de ceea ce gindeau ei atunci despre viitorul lor: 1. Domni päminte$ti sä nu mai slujeasca. 2. Päminturile §i apartimenfele pe care locuiesc $i le cultivä sä fie ale lor pe veci. 3. Sä fie scutifi de contributia regeascä. 4. Exercifii militare sä facä numai о lunä pe an.71 О succintä compar afie a celor de mai sus cu punctéle ultima tumului de la Deva72 subliniazä rolul important al mi$cärii priiejui'tä de conscriptia militarä din vara anului 1784 $i chiar dacä aiceasta nu s-a soldat cu incendierile 5 i cu victimele omene$ti specifice räscoalelor in general cit §i räscoalei propriu-zise, о integreazä organic in räscoala lui Horea, tocmai prin caracterul avansat al ideii-program, räspinditä peste tot in tumultui evenimentelor, dar care §i-a gäsit modul de exprimare in fierberea ce se va fi consumat in’tre iobagii satului Bozia§. Deosebirea dintre formularea primului punct de la Deva §i cel de la Bozia$ este doar formula. „Nobili sä nu mai tie", deci desfiinfarea lor ca clasa (Déva), ar fi fost un fenomen ce ar fi urmat implicit in momentul ín care iobagul cu slujba lui n-ar mai fi susfinut materialice$te pe feudal. Primul punct al „programului" de la Bozia^ vizeazä de fapt abolirea slujbei domne$ti; dar simbolic nu numai pe aceasta, ci $i dijma ín produse si daturile. Färä acestea feudaiul n-ar mai fi continuat sä fie feudal, fiindcä nici pämintul nu-i mai räminea, apartenenta lui pe veci pe seama iobagului fiind inclusä in cel de al doilea punct al ,,programului" celor de la Bozia$.73 Ultimátumul de la Déva din 11 noiembrie 1784 preconiza ca nobilimea sä piäteaiscä dare (impozit), ca $i popornl de rind, acesta fiind cel de al treilea punct din ambele programe. Cei din Bozia? vedeau acest lucru doar prin prisma ideologiei lor, dorind ,,sä fie scutifi de contributia regeascä", exprimarea mai simplistä a aceleia^i idei, insemnind in fond acela$i lucru. Punctui al patrulea din ultimátumul de la Deva nu este de fapt decit о completare a punctului al doilea: „Nobilii stäpini de mo$ii sä-$i päräseascä odatä pentiu totdeauna mobile“ (iar) „páminturile lor sä se impartä intre poporul de ríná . .Optäm pentru modul concis $i explicit in care apartenenta pämintului a fost fixatä de „programul" celor din Bozia$: „Páminturile $i apartinenlele pe care locuiesc $i le cultivä sä lie ale lor pe veci". Cu privire la cel de al patrulea punct exprimat de cei din Bozia§ este evident cä acesta vizeazä, a.?a cum a fost formulát, in primul rind prosperitatea economicä, prin libertatea socialä bine precizatä. Izvorind 71 Ibidem, op. cit., p. 245. 72 Istoria Romäniei, Editura Acad. R.P.R., vol. Ill, Bucure§ti, 1964, pp. 764—765. 73 D. Prodan, op. cit., p. 245.
